2.2.2. Articulaţiile membrelor anterioare (toracice)

Membrul toracic este legat de trunchi prin muşchi, fascii şi lame elastice.
Articulaţiile membrului toracic sunt reprezentate de:
> articulaţia scapulo-humerală (sau a umărului) este formată din cavitatea
glenoidă a spetei şi capul articular al humerusului. Mişcările permise sunt de
flexie, extensie, abducţie, adducţie, circumducţie. Mijloacele de legătură sunt
reprezentate de:
♦ o capsulă articulară-are forma unui manşon care înconjură
extremităţile oaselor;
♦ un ligament capsular-reprezentat de 2 întăritori craniale care pornesc
de la baza procesului coracoid, între tuberculii craniali ai humerusului;
♦ muşchiul capsular-consolidează articulaţia.
> articulaţia humero-radio-ulnară (sau a cotului) este formată din humerus-
prin condilul lateral şi trochleea medială, radiusul-prin cavităţile glenoide,
ulna-prin suprafeţele articulare craniale şi incizia semilunară. Cuprinde 3
articulaţii complexe:
♦ humero-radială;
♦ humero-ulnară;
♦ radio-ulnară (proximală, medială şi di sta lă). La cabaline şi
rumegătoare este de tip sinartrodial şi diartrodial; la suine şi
carnivore ligamentele interosoase nu se osifică.
> articulaţia antebrahio-carpo-metacarpiană (improprie „a genunchiului")
este formată din oasele antebraţului, carpienele şi metacarpienele prin
- 32 -
suprafeţele articulare. Este o articulaţie de tip diartrodial ce permite mişcări de
flexie, extensie şi alunecare. Cuprinde 6 grupe de articulaţii, reprezentate de:
♦ articulaţiile antebrahio-carpiane;
♦ articulaţiile carpale interordinare proximale;
♦ articulaţiile carpale interordinare distale;
♦ articulaţiile carpale proximo-distale
♦ articulaţiile carpo-metacarpiene;
♦ articulaţiile inter-metacarpiane..
> articulaţiile falangiene (sau a acropodiului) sunt reprezentate de articulaţiile:
♦ metacarpo-sesamo-falangiană (sau a buletului) formată din condilii
metacarpieni, cavitatea glenoidă a falangei I-a şi suprafeţele articulare ale
sesamoizilor. Este o diartroză condiliană ce permite mişcări de flexie şi
extensie şi cuprinde 4 articulaţii:
♦ metacarpo-falangiană;
♦ metacarpo-sesamoidiană;
♦ sesamo-falangiană;
♦ intersesamoidiană.
♦ primă inter-falangiană (sau a chişiţei) se realizează între cei doi condili
ai extremităţii distale a falangei I-a şi cavităţile glenoide de la extremitatea
proximală a falangei a II-a,cu participarea ligamentului capsular anterior şi
a două ligamente colaterale-anterior şi posterior. Ligamentul posterior este
întărit de inserţia muşchiului flexor superficial şi a ligamentului
sesamoidian drept formând împreună marele burelet glenoidian ce
completează marea teacă sesamoidiană.
♦ secundă inter-falangiană (sau a ghiarei, la carnasiere şi leporide) este
formată din condilii extremităţii distale a falangei a II-a, cavităţile glenoide
ale falangei a III-a şi suprafeţele articulare ale falangei a III-a.
Aceste două articulaţii sunt diartroze de tip condilian şi permit mişcări de
flexie şi extensie. La rumegătoare, articulaţiile autopodiului au mijloace de
legătură duble; ligamentul sesamo-falangian este încrucişat pentru a se solidariza
cele două falange primare.