2.2.4. Articulaţiile trunchiului . 2.2.5. Articulaţiile capului

Articulaţiile coloanei vertebrale sunt reprezentate de articulaţiile dintre:
corpurile vertebrelor-sunt amfiartroze intervertebrale deoarece între suprafeţele
articulare se interpun discuri intervertebrale de natură fibro-cartilaginoasă, mai
groase în regiunea cervicală precum şi periferică. Discurile se fixează de corpul
vertebrelor prin două ligamente comune dispuse dorsal şi ventral. Se realizează prin
interpunerea unor formaţiuni fibro-cartilaginoase de formă discoidală, între feţele
terminale ale vertebrelor. Discurile intervertebrale sunt alcătuite din ţesut fibro-
cartilaginos (la periferie) şi ţesut pulpos (în plan central). La acestea se adaugă:
♦ 2 ligamente fibroase comune lungi, formate din aglomerarea fibrelor
periostale, pe faţa superioară şi inferioară a corpurilor vertebrale;
♦ 1 ligament dorsal-plasat pe planşeul canalului rahidian, de la vertebra axis
la osul sacrum(este cel mai lung ligament din corpul animalului) care se
inseră-proximal (sau cranial) pe procesul odontoid al axisului, pe discurile
inter-vertebrale şi pe faţetele rugoase ale corpurilor vertebrelor;
♦ 1 ligament longitudinal ventral-plasat pe faţa inferioară a corpurilor
verebrelor a VI-a toracală până la prima vertebră sacrală (pe faţa inferioară
a vertebrelor cervicale şi primele 5 vertebre toracale, ligamentul este
înlocuit de muşchiul lung al gâtului).
arcurile vertebrelor-sunt articulaţii unde participă suprafeţele craniale şi
caudale ale arcurilor, legate prin ligamente capsulare, inter spinoase şi
ligamentul comun supraspinos (între occipital şi sacrum). Acesta este format din
ligamentul supraspinos dorso-lombo-sacral care se continuă, în partea cranială,
cu ligamentul cervical cu 2 porţiuni: funiculară (sau coarda ligamentului
cervical) şi lamelară (sau lama). Ligamentul cervical se inseră pe apofizele
spinoase ale vertebrelor cervicale şi ale primelor vertebre toracale şi
tuberozitatea cervicală a occipitalului. Are rol de suspensie a capului şi gâtului.
Articulaţiile toracelui sunt reprezentate de mijloacele de legătură:
♦ costo-vertebrale-între capul coastei şi corpul vertebrei.
♦ costo-transversale-între apofizele transverse ale vertebrelor toracale şi
tuberozitatea coastei;
♦ condro-costale-între extremitatea distală a coastei şi extremitatea proximală a
cartilajului costal;
♦ condro-sternală-între stern şi cartilajul costal al coastei sternale;
♦ cartilajele costale asternale-între cartilajul costal al unei coaste şi cartilajul
coastei precedente acesteia rezultând un arc cartilaginos denumit hipocondru.

Articulaţia occipito-atloidiană este realizată între suprafeţele articulare
ale atlasului şi ale occipitalului. Este o dublă diartroză de tip condilian care
permite extensia şi flexia capului. Mijloacele de legătură sunt reprezentate de:
♦ un ligament capsular-întărit de 2 fascicule de fibre plasate pe părţile
laterale şi 2 întăriri dorsale intersectate în „X";
♦ 2 pungi sinoviale-câte una pentru fiecare condil.
Articulaţia atloido-axoidiană se realizează între suprafeţele articulare ale
atlas-ului şi axis-ului. Este o diartroză de tip pivotant ce permite mişcări de
rotaţie. Mijloacele de legătură sunt reprezentate de:
♦ un ligament capsular puternic, plasat la periferie;
♦ un fascicul ventral axo-atloidian (dispus pe creasta ventrală a axisului şi
tuberculul ventral al atlasului);
♦ un ligament longitudinal (sau alar) dispus pe planşeul canalului rahidian între
procesul odontoid al axisului şi faţa dorsală a arcului ventral al atlasului,
format din 2 fascicule de fibre: superficiale şi profunde.
Articulaţiile coloanei vertebrale permit mişcări de flexie, extensie,
înclinare laterală, circumducţie şi rotaţie.

2.2.5. Articulaţiile capului
 
Articulaţiile capului (sau ale craniului) sunt reprezentate de mijloace de
legătură:
♦ intrinseci-leagă oasele capului între ele, la care se adaugă şi articulaţia
temporo-mandibulară;
♦ extrinseci-leagă capul de regiunile învecinate (occipito-atloidiană).
Articulaţiile complexului hioidian sunt reprezentate de mijloace de
legătură:
♦ intrinseci-leagă piesele hioidului între ele;
♦ extrinseci-leagă piesele hioidului de apofiza hioidă a osului temporal.
La animalele adulte, articulaţiile capului sunt sinartroze, cu excepţia
legăturii dintre mandibulă şi oasele temporale care este o diartroză condiliană.