3.6. Ţesutul nervos

Ţesutul nervos este un ţesut cu morfologie specială specific sistemului
nervos şi analizatorilor. Este specializat pentru înregistrarea stimulilor externi şi
interni şi conducerea acestora pe distanţe lungi.
Elementele histologice componente ale ţesutului nervos sunt:
> celulele nervoase principale denumite neuroni;
> celulele secundare de susţinere şi nutriţie a celulelor nervoase principale
denumite nevroglii.
Neuronul (sau neurocitul) este o celulă nervoasă specială caracterizată prin
proprietatea citoplasmei de a produce, sub acţiunea stimulilor externi sau interni, o
formă particulară de energie denumită influx nervos care stimulează celulele altor
ţesuturi. Neuronul este alcătuit din:
corpul celular (sau pericarionul);
prelungirile celulare, dendritice şi axonice-neuritice sau fibre nervoase.
Dendritele sunt prelungirile scurte şi ramificate (dichotomic).
Axonul este o prelungire mai lungă şi subţire, neramificată şi cu colaterale
rare detaşate în unghi drept.
Neuronul, indiferent de formă şi/sau mărime, are un singur pericarion şi
una sau mai multe dendrite cu ramificaţii diferite.
Corpul neuronului are forme, aspecte şi dimensiuni variabile (formă-
globulară, ovoidă sau sferică) (aspect-fusiform, piriform, piramidal, stelat,
triunghiular sau poliedric) (dimensiuni variabile între 14 şi 135microni).
Pericarionul are o membrană celulară denumită neurolemă ce protejează,
la exterior, citoplasma denumită neuroplasmă. Aceasta conţine organite comune
(complexe
Golgi,
mitocondrii,
ribozomi,
lizozomi,
peroxizomi,
reticul
endoplasmatic rugos) şi organite specifice (neurofibrile şi corpusculi Nissl) şi un
nucleu veziculos (cu aspect nucleolat) sărac în heterocromatină (şi-a pierdut
capacitatea de multiplicare) dar este bogat în eucromatină nucleară.
Neuroplasma este un coloid fosfo-proteic în stare de gel vâscos şi incolor,
bogat în granulaţii denumite corpi tigroizi (sau corpusculi Nissl), neurofibrile,
complexe Golgi, centru celular, pigmenţi etc.
Corpusculii Nissl reprezintă granulaţiile cromatofile asemănătoare unor
blocuri poliedrice cu aspect fusiform şi/sau de bastonaş. Denumirea provine de la
faptul că, în unii neuroni (de ex. celulele multipolare din măduva rahidiană),
blocurile cromatofile sunt plasate unele lângă altele şi dau pericarionului un aspect
de „încărcare” granulaţiile sunt cu atât mai numeroase cu cât celula este mai mare.
Neurofibrilele sunt dispuse în spaţiile dintre corpusculii Nissl, sunt foarte
fine şi dispuse într-o reţea mai strânsă în jurul nucleului şi mai largă în restul
corpului celular. Sunt formate din neurofilamente şi microtubuli.
Nucleul este dispus central sau excentric, are dimensiuni mari, formă
sferică, aspect veziculos şi este bogat în granule fine şi dispersate de eucromatină.
Nucleolii sunt mai mari şi foarte discreţi în nucleoplasmă.
Neurilema are structura generală a oricărei membrane celulare, cu desebirea
că, este dublată de foiţa externă a celulei gliale satelite.
Prelungirile neuronale se termină, fie în interiorul sistemului nervos
central, fie sub forma nervilor periferici. La nivelul sistemului nervos central,
neuronii intră în legătură unii cu ceilalţi prin prelungirile neuronale de la nivelul
sinapselor (gr. „synapsis”-a îmbrăţişa) (sinapsele reprezintă locul unde prelungirile
eferente ale unui neuron se ating cu dendritele sau corpul celular al neuronului
vecin sau, membrana unui neuron se află în raport de contiguitate cu membrana
unui neuron vecin).
Fibrele nervoase sunt reprezentate de axonii şi dendritele neuronilor.
Acestea sunt de două tipuri: centrale (dispuse în sistemul nervos central) şi
periferice (dispuse în sistemului nervos periferic).
Fibra nervoasă axonică are trei constituienţi principali: axoplasmă, axolemă
şi teci (sau învelitori externe).
Tipuri de neuroni. De la pericarion pleacă, în diferite moduri şi direcţii,
prelungirile neuronale. În funcţie de numărul şi modalitatea de emergenţă a
prelungirilor neuronale, se disting tipurile de neuroni:
> amacrini-sunt neuronii lipsiţi de pericarion, ei având doar dendrite (intră în
structura retinei);
> pseudo-unipolari-au aspect piriform sau sferic, talie mare (30-80 microni)
nucleu veziculos plasat central (sărac în cromatină nucleară); din corpul
celular pleacă, aparent, o singură prelungire neuronală groasă care, după o
traiectorie scurtă, se divide în „T”: o ramură reprezintă dendrita, iar cealaltă-
axonul (se întâlneşte în structura ganglionilor spinali şi în rădăcina senzitivă a
nervilor cranieni);
bipolari-au aspect fusiform, ovoid sau globulos şi au talie mică; dendritele se
detaşează dintr-o extremitate a corpului celular; axonul emerge din polul opus
(se întâlnesc în structura stratului mijlociu al retinei, al ganglionilor:
vestibular-Scarpa şi acustic-Corti);
multipolari-au formă piramidală, stelată sau fusiformă; dendritele pleacă din
unghiurile piramidei şi/sau a poliedrului, iar axonul de pe o latură sau de la
baza celulei. Când pericarionul are formă stelată, dendritele pleacă din diferite
puncte ale suprafeţei celulei, se ramifică dichotomic şi prezintă, la suprafaţa
celulei, nodozităţi sau asperităţi în formă de spini;
multipolari piramidali Betz din scoarţa cerebrală-sunt neuroni de talie mare, formă
piramidală, au un singur axon ce se desprinde din mijlocul bazei piramidei la
nivelul unui con de emergenţă axonică şi mai multe prelungiri dendritice
desprinse din unghiurile şi de pe laturile piramidei. Corpii Nissl apar în
neuroplasmă (ce excepţia zonei conului de emergenţă axonică) ca mici blocuri,
poliedrice. Printre corpii tigroizi se dispun neurofibrile sub formă de reţea mai
densă în jurul nucleului. Nucleul este mare, veziculos şi colorat în galben .
neuronii multipolari piriformi Purkinje din scoarţa cerebeloasă-sunt neuroni
de talie mare (40-60 Ăj,m) şi aspect piriform (de pară). Baza celulei este
orientată spre stratul profund granular al scoarţei cerebelare, iar extremitatea
subţiată-spre stratul molecular al scoarţei cerebelare. Nucleul mononucleolat,
are aspect veziculos, este plasat central (este sărac în heterocromatină, dar
bogat în eurocromatină-metabolic activă). Dendritele sunt reduse numeric la
2-3, se desprind din extremitatea subţiată a pericarionului, sunt groase şi
ramificate. Axonul se desprinde de la nivelul conului de emergenţă axonică de la
baza pericarionului. Corpii tigroizi au aspect de blocuri poliedrice mici .
multipolari stelaţi (sau neuronii motori) sunt localizaţi în coarnele ventrale
ale măduvei rahidiene, au de talie mare (60-140 microni), numeroase prelungiri
dendritice care se detaşează, din unghiurile pericarionului. În neuroplasmă sunt
vizibile neurofibrilele şi corpusculii Nissl).
Nevrogliile reprezintă elementele trofice, de susţinere şi izolare a ţesutului
nervos ce separă elementele nervoase de vasele sanguine şi ţesutul conjunctiv.
Nevroglia din sistemul nervos central are aspect polimorf, este alcătuită dintr-
un corp celular şi numeroase prelungiri gliale. Citoplasma este granulară (granulele
sunt denumite gliosomi) şi conţine gliofibrile, complexe Golgi, incluzii etc. Nucleul
este variat ca formă (sferic, elipsoidal sau lobulat) şi bogat în cromatină nucleară.
Macroglia este formată din nevroglia propriu-zisă care este de diferite
tipuri:
ependimară-se dispune la nivelul canalului ependimar, are formă prismatică sau
piramidală, formează un epiteliu simplu discontinuu cu celule unite prin
desmozomi;
plasmatică-este denumită „astrocit protoplasmatic” (sau „celulă în păianjen”),
apare frecvent în substanţa cenuşie a centrilor nervoşi şi are o citoplasmă
granulară, nucleu rotund şi numeroase prelungiri gliale;
fibroasă-este denumită „ astrocit fibros „, apare frecvent în substanţa albă a
centrilor nervoşi, are un corp celular mic şi citoplasmă încărcată cu gliofibrile
ce pătrund în prelungirile care iradiază din corpul celular.
Oligodendroglia are corpul rotund, nucleul veziculos, câteva prelungiri
gliale noduroase şi puţin ramificate şi apar în substanţa nervoasă-albă şi cenuşie.
Microglia (mezoglia sau celula lui Del Rio Hortega) apare în tot sistemul
nervos şi este mai mică decât restul nevrogliilor; corpul celular este polimorf
(ovoid, sferic, fusiform sau triunghiular). Nucleul este mic şi intens colorat.
Celulele prezintă două prelungiri lungi şi ramificate şi manifestă proprietatea de
fagocitoză a celulelor nervoase degenerate.
Nevroglia periferică este reprezentată de celula satelită a neuronilor din
ganglionii nervoşi rahidieni şi simpatici şi de celula Schwmann (dispusă în afara
tecii de mielină Schwann, între două strangulaţii Renvier).
Nevrogliile au un rol important în sistemul nervos: susţinerea şi nutriţia
celulelor nervoase principale (prin picioruşele perivasculare ale macrogliilor),
izolare, apărare şi fagocitare.