1.3. Principiile de bază ale Anatomiei

La baza Anatomiei stă:
♦ principiul omologiei-indică faptul că, organele sunt diferite ca formă dar
echivalente ca origine embrionară şi filogenetică (de ex. aripa de la pasăre şi
membrele anterioare de la mamifere);
♦ principiul analogiei-arată că organele sunt asemănătoare dar totuşi diferite în
plan ontogenetic;
♦ principiul convergenţei-indică asemănări aparente produse de procesul de
adaptare la condiţii de mediu asemănătoare;
♦ principiul corelaţiei-indică faptul că, organe diferite s-au modificat simultan
datorită legăturilor dintre ele (a fost formulat de G. Cuvier);
♦ principiul conexiunilor-permite recunoaşterea unor organe diferite ca formă,
prin păstrarea aceloraşi rapoarte faţă de organele esenţiale (de ex. Sistemul
nervos şi vascular);
♦> principiul embriologiei-indică faptul că dezvoltarea embrionară (sau
ontogeneza) este o ,,recapitulare" scurtă a dezvoltării filogenetice;
♦ principiul unităţii dintre structură şi funcţie-indică o relaţie bilaterală, astfel că,
cele două elemente formează o unitate indivizibilă ce se influenţează şi se
condiţionează reciproc;
♦ principiul diferenţierii şi integrării-arată că, odată cu diferenţierea crescândă a
formelor şi funcţiilor, creşte dependenţa organelor unele de altele şi de
organism ca întreg, astfel încât, procesul de integrare este mai profund;
♦ principiul unităţii dintre organism şi condiţiile de existenţă-relevă faptul că
organismul şi mediul în care acesta trăieşte formează o unitate, şi, variaţiile
mediului determină apariţia unor modificări structurale la nivelul organismului.