Membrul toracic este legat de trunchi prin muşchi, fascii şi lame elastice.
Articulaţiile membrului toracic sunt reprezentate de:
> articulaţia scapulo-humerală (sau a umărului) este formată din cavitatea
glenoidă a spetei şi capul articular al humerusului. Mişcările permise sunt de
flexie, extensie, abducţie, adducţie, circumducţie. Mijloacele de legătură sunt
reprezentate de:
♦ o capsulă articulară-are forma unui manşon care înconjură
extremităţile oaselor;
♦ un ligament capsular-reprezentat de 2 întăritori craniale care pornesc
de la baza procesului coracoid, între tuberculii craniali ai humerusului;
♦ muşchiul capsular-consolidează articulaţia.
> articulaţia humero-radio-ulnară (sau a cotului) este formată din humerus-
prin condilul lateral şi trochleea medială, radiusul-prin cavităţile glenoide,
ulna-prin suprafeţele articulare craniale şi incizia semilunară. Cuprinde 3
articulaţii complexe:
♦ humero-radială;
♦ humero-ulnară;
♦ radio-ulnară (proximală, medială şi di sta lă). La cabaline şi
rumegătoare este de tip sinartrodial şi diartrodial; la suine şi
carnivore ligamentele interosoase nu se osifică.
> articulaţia antebrahio-carpo-metacarpiană (improprie „a genunchiului")
este formată din oasele antebraţului, carpienele şi metacarpienele prin
- 32 -
suprafeţele articulare. Este o articulaţie de tip diartrodial ce permite mişcări de
flexie, extensie şi alunecare. Cuprinde 6 grupe de articulaţii, reprezentate de:
♦ articulaţiile antebrahio-carpiane;
♦ articulaţiile carpale interordinare proximale;
♦ articulaţiile carpale interordinare distale;
♦ articulaţiile carpale proximo-distale
♦ articulaţiile carpo-metacarpiene;
♦ articulaţiile inter-metacarpiane..
> articulaţiile falangiene (sau a acropodiului) sunt reprezentate de articulaţiile:
♦ metacarpo-sesamo-falangiană (sau a buletului) formată din condilii
metacarpieni, cavitatea glenoidă a falangei I-a şi suprafeţele articulare ale
sesamoizilor. Este o diartroză condiliană ce permite mişcări de flexie şi
extensie şi cuprinde 4 articulaţii:
♦ metacarpo-falangiană;
♦ metacarpo-sesamoidiană;
♦ sesamo-falangiană;
♦ intersesamoidiană.
♦ primă inter-falangiană (sau a chişiţei) se realizează între cei doi condili
ai extremităţii distale a falangei I-a şi cavităţile glenoide de la extremitatea
proximală a falangei a II-a,cu participarea ligamentului capsular anterior şi
a două ligamente colaterale-anterior şi posterior. Ligamentul posterior este
întărit de inserţia muşchiului flexor superficial şi a ligamentului
sesamoidian drept formând împreună marele burelet glenoidian ce
completează marea teacă sesamoidiană.
♦ secundă inter-falangiană (sau a ghiarei, la carnasiere şi leporide) este
formată din condilii extremităţii distale a falangei a II-a, cavităţile glenoide
ale falangei a III-a şi suprafeţele articulare ale falangei a III-a.
Aceste două articulaţii sunt diartroze de tip condilian şi permit mişcări de
flexie şi extensie. La rumegătoare, articulaţiile autopodiului au mijloace de
legătură duble; ligamentul sesamo-falangian este încrucişat pentru a se solidariza
cele două falange primare.
miercuri, 12 iunie 2013
2.2.3. Articulaţiile membrelor posterioare
Membrul pelvin este legat de trunchi printr-o articulaţie sinovială şi
ligamente foarte puternice.
Articulaţiile membrului pelvin sunt reprezentate de:
> articulaţiile bazinului-cuprind 3 articulaţii:
♦ sacro-iliacă stângă şi dreaptă-este formată din suprafeţele articulare
ale ilium-ului şi sacrum-ului (unite prin capsula articulară însoţită de
ligamentele sacro-iliace dispuse inferior şi superior), un ligament sacro-
sciatic de natură membranoasă care formează pereţii laterali ai cavităţii
pelvine (prezintă, în porţiunea ventrală, marea şi mica gaură ischiatică).
Este o articulaţie de tip diartroză-amfiartroză;
♦ sacro-ischiatică;
♦ simfiza ischio-pelvină-rezultă din unirea celor două oase coxale care
este de natură cartilaginoasă (la tineret) şi se osifică (la adulte) dând o
articulaţie de tipul sinostozelor.
> articulaţia coxo-femurală (sau a şoldului) se realizează între cavitatea
cotiloidă a femurului şi capul articular al femurului. Este o enartroză tipică
care permite o multitudine de mişcări;
> articulaţia femuro-tibio-rotuliană (sau a grasetului) este formată din
suprafeţele articulare ale rotulei, trochlee, cei doi condili ai femurului,
suprafeţele condiloide ale tibiei şi două meniscuri articulare cu rol de
completare a articulaţiei femuro-tibiale. Este un complex articular ce permite
mişcări de flexie, extensie şi rotaţie alcătuit din 4 articulaţii:
- 33 -
> ♦ femuro-tibială; femuro-patelară;tibio-patelară şi tibio-fibulară.
Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană(sau a jaretului), cuprinde 6 grupe
de articulaţii: tibio-tarsiană -se realizează între suprafeţele articulare ale tibiei,
astragalului şi calcaneului;
♦ inter-tarsiană proximală-este articulaţia la care participă suprafeţele
articulare ale astragalului şi calcaneului;
♦ inter-tarsiană distală se realizează între suprafeţele articulare ale
scafoidului, marele şi micul cuneiform şi cuboid;
♦ medio-tarsiene (inter-tarsiane)-se realizează între primul şi al doilea rând
de oase tarsiene;
♦ tarso-metatarsiană-se realizează între suprafeţele articulare ale celui de al
doilea rând de oase tarsiene şi metatarsiene;
♦ inter-metatarsiene-este identică cu articulaţia intermetacarpiană şi se
realizează între metatarsienele rudimentare şi cel principal, prin ligamente
interosoase.
>
articulaţiile falangiene sunt identice (cu unele excepţii) cu cele de la
membrul toracic.
ligamente foarte puternice.
Articulaţiile membrului pelvin sunt reprezentate de:
> articulaţiile bazinului-cuprind 3 articulaţii:
♦ sacro-iliacă stângă şi dreaptă-este formată din suprafeţele articulare
ale ilium-ului şi sacrum-ului (unite prin capsula articulară însoţită de
ligamentele sacro-iliace dispuse inferior şi superior), un ligament sacro-
sciatic de natură membranoasă care formează pereţii laterali ai cavităţii
pelvine (prezintă, în porţiunea ventrală, marea şi mica gaură ischiatică).
Este o articulaţie de tip diartroză-amfiartroză;
♦ sacro-ischiatică;
♦ simfiza ischio-pelvină-rezultă din unirea celor două oase coxale care
este de natură cartilaginoasă (la tineret) şi se osifică (la adulte) dând o
articulaţie de tipul sinostozelor.
> articulaţia coxo-femurală (sau a şoldului) se realizează între cavitatea
cotiloidă a femurului şi capul articular al femurului. Este o enartroză tipică
care permite o multitudine de mişcări;
> articulaţia femuro-tibio-rotuliană (sau a grasetului) este formată din
suprafeţele articulare ale rotulei, trochlee, cei doi condili ai femurului,
suprafeţele condiloide ale tibiei şi două meniscuri articulare cu rol de
completare a articulaţiei femuro-tibiale. Este un complex articular ce permite
mişcări de flexie, extensie şi rotaţie alcătuit din 4 articulaţii:
- 33 -
> ♦ femuro-tibială; femuro-patelară;tibio-patelară şi tibio-fibulară.
Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană(sau a jaretului), cuprinde 6 grupe
de articulaţii: tibio-tarsiană -se realizează între suprafeţele articulare ale tibiei,
astragalului şi calcaneului;
♦ inter-tarsiană proximală-este articulaţia la care participă suprafeţele
articulare ale astragalului şi calcaneului;
♦ inter-tarsiană distală se realizează între suprafeţele articulare ale
scafoidului, marele şi micul cuneiform şi cuboid;
♦ medio-tarsiene (inter-tarsiane)-se realizează între primul şi al doilea rând
de oase tarsiene;
♦ tarso-metatarsiană-se realizează între suprafeţele articulare ale celui de al
doilea rând de oase tarsiene şi metatarsiene;
♦ inter-metatarsiene-este identică cu articulaţia intermetacarpiană şi se
realizează între metatarsienele rudimentare şi cel principal, prin ligamente
interosoase.
>
articulaţiile falangiene sunt identice (cu unele excepţii) cu cele de la
membrul toracic.
2.2.4. Articulaţiile trunchiului . 2.2.5. Articulaţiile capului
Articulaţiile coloanei vertebrale sunt reprezentate de articulaţiile dintre:
corpurile vertebrelor-sunt amfiartroze intervertebrale deoarece între suprafeţele
articulare se interpun discuri intervertebrale de natură fibro-cartilaginoasă, mai
groase în regiunea cervicală precum şi periferică. Discurile se fixează de corpul
vertebrelor prin două ligamente comune dispuse dorsal şi ventral. Se realizează prin
interpunerea unor formaţiuni fibro-cartilaginoase de formă discoidală, între feţele
terminale ale vertebrelor. Discurile intervertebrale sunt alcătuite din ţesut fibro-
cartilaginos (la periferie) şi ţesut pulpos (în plan central). La acestea se adaugă:
♦ 2 ligamente fibroase comune lungi, formate din aglomerarea fibrelor
periostale, pe faţa superioară şi inferioară a corpurilor vertebrale;
♦ 1 ligament dorsal-plasat pe planşeul canalului rahidian, de la vertebra axis
la osul sacrum(este cel mai lung ligament din corpul animalului) care se
inseră-proximal (sau cranial) pe procesul odontoid al axisului, pe discurile
inter-vertebrale şi pe faţetele rugoase ale corpurilor vertebrelor;
♦ 1 ligament longitudinal ventral-plasat pe faţa inferioară a corpurilor
verebrelor a VI-a toracală până la prima vertebră sacrală (pe faţa inferioară
a vertebrelor cervicale şi primele 5 vertebre toracale, ligamentul este
înlocuit de muşchiul lung al gâtului).
arcurile vertebrelor-sunt articulaţii unde participă suprafeţele craniale şi
caudale ale arcurilor, legate prin ligamente capsulare, inter spinoase şi
ligamentul comun supraspinos (între occipital şi sacrum). Acesta este format din
ligamentul supraspinos dorso-lombo-sacral care se continuă, în partea cranială,
cu ligamentul cervical cu 2 porţiuni: funiculară (sau coarda ligamentului
cervical) şi lamelară (sau lama). Ligamentul cervical se inseră pe apofizele
spinoase ale vertebrelor cervicale şi ale primelor vertebre toracale şi
tuberozitatea cervicală a occipitalului. Are rol de suspensie a capului şi gâtului.
Articulaţiile toracelui sunt reprezentate de mijloacele de legătură:
♦ costo-vertebrale-între capul coastei şi corpul vertebrei.
♦ costo-transversale-între apofizele transverse ale vertebrelor toracale şi
tuberozitatea coastei;
♦ condro-costale-între extremitatea distală a coastei şi extremitatea proximală a
cartilajului costal;
♦ condro-sternală-între stern şi cartilajul costal al coastei sternale;
♦ cartilajele costale asternale-între cartilajul costal al unei coaste şi cartilajul
coastei precedente acesteia rezultând un arc cartilaginos denumit hipocondru.
Articulaţia occipito-atloidiană este realizată între suprafeţele articulare
ale atlasului şi ale occipitalului. Este o dublă diartroză de tip condilian care
permite extensia şi flexia capului. Mijloacele de legătură sunt reprezentate de:
♦ un ligament capsular-întărit de 2 fascicule de fibre plasate pe părţile
laterale şi 2 întăriri dorsale intersectate în „X";
♦ 2 pungi sinoviale-câte una pentru fiecare condil.
Articulaţia atloido-axoidiană se realizează între suprafeţele articulare ale
atlas-ului şi axis-ului. Este o diartroză de tip pivotant ce permite mişcări de
rotaţie. Mijloacele de legătură sunt reprezentate de:
♦ un ligament capsular puternic, plasat la periferie;
♦ un fascicul ventral axo-atloidian (dispus pe creasta ventrală a axisului şi
tuberculul ventral al atlasului);
♦ un ligament longitudinal (sau alar) dispus pe planşeul canalului rahidian între
procesul odontoid al axisului şi faţa dorsală a arcului ventral al atlasului,
format din 2 fascicule de fibre: superficiale şi profunde.
Articulaţiile coloanei vertebrale permit mişcări de flexie, extensie,
înclinare laterală, circumducţie şi rotaţie.
2.2.5. Articulaţiile capului
Articulaţiile capului (sau ale craniului) sunt reprezentate de mijloace de
legătură:
♦ intrinseci-leagă oasele capului între ele, la care se adaugă şi articulaţia
temporo-mandibulară;
♦ extrinseci-leagă capul de regiunile învecinate (occipito-atloidiană).
Articulaţiile complexului hioidian sunt reprezentate de mijloace de
legătură:
♦ intrinseci-leagă piesele hioidului între ele;
♦ extrinseci-leagă piesele hioidului de apofiza hioidă a osului temporal.
La animalele adulte, articulaţiile capului sunt sinartroze, cu excepţia
legăturii dintre mandibulă şi oasele temporale care este o diartroză condiliană.
2.3. MIOLOGIE (STUDIUL MUŞCHILOR)
2.3.1. Definiţia, clasificarea, structura şi rolul muşchilorscheletici
Miologia se ocupă cu studiul musculaturii scheletice (structură, dezvoltare
şi poziţie) care reprezintă circa 40 % din greutatea corporală. Termenul de
Miologie provine de la gr. „ myos "-muşchi şi „ logos "-vorbire.
Muşchii scheletici reprezintă componenta activă a aparatului de susţinere
şi mişcare datorită proprietăţii acestora de a se contracta ca urmare a stimulilor
nervoşi. Scurtarea muşchilor pune în mişcare oasele scheletului pe care sunt
prinşi. Mişcarea se realizează între limitele permise de articulaţiile dintre oase.
Astfel este posibilă mişcarea diferitelor părţi ale corpului şi locomoţia
animalului. De asemenea, musculatura:
- preia o parte din greutatea corpului;
- participă la menţinerea echilibrului (are rol în statica animalului);
- completează pereţii anumitor cavităţi ale corpului (muşchii
intercostali; diafragmul, musculatura abdominală);
- sprijină unele activităţi ale organelor interne (mecanismul
respiraţiei, presiunea abdominală ). După criteriul morfo-funcţional,
ţesutul muscular poate fi: neted, cardiac şi striat.
> Ţesutul muscular neted are o activitate relativ independentă de sistemul nervos
al vieţii de relaţie (se numeşte muşchi involuntar sau al vieţii vegetative), o
coloraţie palidă, roz-gălbuie, iar în secţiunile histologice este lipsit de
striaţiuni. Se întâlneşte numai la nivelul organelor interne fiind responsabil
doar de motilitatea viscerelor. Caracteristica fundamentală a musculaturii este
contracţia musculară şi este condiţionată de însuşirea citoplasmei de a
conduce şi de a răspunde la stimulii externi prin contracţie sau mişcări
amiboidale. Pe măsura dezvoltării sistemului nervos, apar celule specializate în
contracţie cu origine diferită care îşi asumă funcţia locomotorie.
> Ţesutul muscular striat de tip cardiac reprezintă o categorie specială de ţesut
muscular care întruneşte caractere comune de la ţesutul muscular neted şi de
la cel striat. Se găseşte în ţesutul muscular cardiac şi aglomerările de ţesut
muscular care îşi păstrează caracterele embrionare, de contractilitate şi
conductibilitate autonomă, alcătuind ţesutul nodal.
> Ţesutul muscular striat de tip scheletic intră în structura muşchilor striaţi
(sau scheletici),care au ca principală caracteristică, contracţia musculară.
Conformaţia muşchilor. Muşchii scheletici sunt organe care se pot izola
şi individualiza. În corpul unui mamifer domestic există 200-250 perechi de
muşchi la care se adaugă şi câţiva muşchi impari.
Volumul muşchilor este variat în raport cu specia, vârsta, sexul, starea de
îngrăşare, contribuind, alături de schelet, la realizarea formelor generale şi a
exteriorului corpului. Pentru a mobiliza piesele osoase, un muşchi se prinde, în
general, pe 2 oase, diferite funcţional: unul este fix (sau mai puţin mobil) şi
celălalt mobil şi asupra căruia se exercită forţa de tracţiune a muşchiului. Locul de
prindere a muşchiului pe osul fix reprezintă originea fixă (sau capul muşchiului)
şi osul mobil reprezintă inserţia mobilă (sau coada muşchiului).
La membre, originea fixă a muşchilor este dispusă proximal, iar inserţia
mobilă este dispusă distal.
♦ Capul şi coada unui muşchi se continuă cu un tendon (mai lung sau
mai scurt), formaţiunea alungită alcătuită din ţesut conjunctiv fibros şi dens
cu care muşchiul se prinde pe os.
După modul cum se prezintă cele 3 porţiuni (unice sau multiple) ale unui
muşchi, se întâlnesc muşchi: simpli şi compuşi. Muşchii compuşi au mai multe capete:
2 (biceps brahial), 3 (tricepps brahial) sau 4 (cvadricceps femural); 2 (digastrici-
muşchiul digastric) sau mai multe burţi (sau ventere) (poligastrici-dreptul abdominal)
sau mai multe cozi: (extensori şi flexori digitali la speciile polidactile).
Structura muşchilor. Muşchii au în structură ţesut muscular striat de
tip scheletic, ţesut conjunctiv, vase (sanguine şi limfatice), nervi şi formaţiuni
auxiliare cu importanţă funcţională pentru muşchi.
Fiecare muşchi este învelit într-un strat gros de ţesut conjunctiv denumit
epimisiu care îl desparte de muşchii învecinaţi.
Fiecare fibră musculară striată este învelită la exterior de endomisium (o
lamelă fină de ţesut conjunctiv orientat spiralat ce suportă reţeaua vasculară
capilară şi terminaţiunile nervoase. Acestea se reunesc împreună în fascicule mai
lungi, acoperite de o teacă de ţesut conjunctiv bogată în vase sanguine şi nervi,
denumită perimisium (are proprietatea de a acumula grăsime în cantităţi
variabile cu rasa şi starea de întreţinere a animalului şi imprimă aspectul
„marmorat" al muşchiului în secţiune).
La extremităţile fasciculelor musculare, fibrele musculare se subţiază
treptat prin alipirea endomisium-ului şi continuarea lui directă cu fibrele
tendinoase (uneori, miofibrilele perforează tubul sarcolemic, pierd striaţiunile
transversale şi se transformă în fibre colagene).
Ţesutul conjunctiv şi orientarea fibrelor musculare au importanţă
funcţională deosebită. Astfel, fibrele colagene din perimisiu şi endomisiu au un
traiect spiralat în jurul fasciculelor şi a fibrelor musculare, întretăindu-se în „X".
Această dispoziţie permite îngroşarea fibrelor musculare în timpul contracţiei.
Ţesutul conjunctiv lax al perimisiu-lui formează un strat ce permite
alunecarea fasciculelor musculare între ele fără frecare şi pierdere de energie.
Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivelul epimisiu-lui a cărui structură laxă şi
grosime sunt cu atât mai mari cu cât mobilitatea dintre doi muşchi este mai mare.
Tendoanele şi aponevrozele. Inserţia muşchilor scheletici pe oase,
cartilaje sau alte formaţiuni se face prin intermediul ţesutului conjunctiv de la
extremitatea porţiunii cărnoase a unui muşchi. Acesta se dispune fie sub formă de
cordoane-la muşchii fusiformi şi penaţi denumite tendoane fie sub formă de foi
subţiri şi largi-la muşchii laţi denumite aponevroze.
Tendoanele şi aponevrozele sunt dispozitivele pasive ale muşchilor ce
transmit forţa de contracţie la razele osoase pe care sunt prinse. Fibrele
tendinoase sunt mult mai fine decât fibrele musculare, ceea ce face ca tendonul
să fie mai subţire decât muşchiul căruia aparţine. La muşchii poligastrici, burţile
sunt legate (între ele) prin fibre tendinoase dispuse în ,,zig-zag" (se formează
intersecţii tendinoase). Sunt formate din fibre colagene dispuse paralel reunite în
fascicule. Ţesutul conjunctiv lax care uneşte fasciculele tendinoase şi fibrele
colagene, între ele, are o dispoziţie asemănătoare cu cea din porţiunea cărnoasă
a muşchiului. Fibrele tendinoase sunt dispuse în direcţia tracţiunii exercitate de
către muşchi. Au traiect paralel cu muşchiul în tendoanele scurte şi spiralat în
tendoanele lungi şi descriu spire largi care micşorează posibilităţile de disociere
mărind rezistenţa faţă de forţele de torsiune. În structura fibrelor tendinoase
intră fibre colagene ondulate, paralele şi strâns unite între ele care determină o
rezistenţă foarte mare a tendonului la tracţiune. Fasciculele tendinoase de la
extremităţile fasciculelor musculare se asociază şi formează tendonul
muşchiului care este învelit la exterior de epitendon de la care pleacă lame
conjunctive înspre interiorul tendonului, printre fasciculele tendinoase formând
peritendonul. Fibrele tendinoase din cadrul fasciculelor sunt separate, între ele,
prin endotendon în care se găsesc celulele tendinoase.
Aponevrozele sunt tendoane lăţite în care fibrele colagene sunt dispuse în
mai multe planuri orientate pe direcţia liniilor de forţă servind pentru inserţia
muşchilor laţi.
Vasele sanguine. Muşchii au un metabolism ridicat şi, în consecinţă, sunt
vascularizaţi din abundenţă. Fiecare muşchi are un sistem vascular propriu şi
aproape închis, neexistând decât foarte puţine legături cu formaţiunile învecinate.
Arterele pătrund în interiorul muşchiului prin anumite locuri, se ramifică
în reţele arteriale fine care se anastomozează. Arteriolele terminale ale
muşchiului (care însă nu se anastomozează) au un traiect perpendicular pe direcţia
fasciculelor musculare. Capilarele arteriale sunt dispuse în endomisiu, au un
traiect paralel cu al fibrelor musculare, astfel că, fiecare fibră musculară este
însoţită de mai multe capilare.
Venele însoţesc arterele, sunt prevăzute cu valvule şi au rolul de a drena
sângele din muşchi datorită contracţiilor musculare în timpul cărora sângele este
expulzat în vene cu capacitate mai mare.
Vasele limfatice ale muşchilor însoţesc arterele şi formează reţele
capilare în jurul fibrelor musculare.
Porţiunea cărnoasă a muşchilor este bogat vascularizată. În schimb,
tendoanele şi aponevrozele sunt slab irigate. Fracturile de tendon se vindecă mai
greu decât fracturile osoase şi rupturile musculare datorită slabei irigări sanguine.
Nervii. Muşchiul împreună cu sistemul nervos formează o unitate
funcţională. Activitatea musculară este coordonată de sistemul nervos prin stimuli
eferenţi şi aferenţi. Nervii însoţesc vasele sanguine şi se ramifică în muşchi, astfel
că, fiecare fibră musculară beneficiază de o triplă inervaţie:
> motorie-fibrele motorii transmit impulsuri intermitente de la sistemul nervos
central care comandă contracţia. Pericarionul neuronului este situat în cornul
ventral al măduvei spinării iar axonul său (se ramifică în muşchi pentru a
inerva mai multe fibre musculare) formând împreună o placă motorie;
> senzitivă-fibrele senzitive conduc impulsuri proprioceptive de la muşchi şi
tendoane spre sistemul nervos central care controlează în permanenţă starea
de contracţie (a muşchiului) şi de tensiune (a tendonului) adaptând impulsurile
motorii transmise la starea actuală a muşchiului, în funcţie de necesităţi.
Astfel, se realizează un dispozitiv de reglare automată a contracţiei musculare.
> vegetativă-fibrele vegetative transmit incontinuu impulsuri de la sistemul
nervos central la sarcolema muşchiului, conferindu-i un tonus propriu.
Forma muşchilor este variată şi dependentă de numărul şi aranjamentul
fibrelor musculare faţă de direcţia tendonului, poziţia şi rolul muşchilor în corp.
La membre se întâlnesc, în general, muşchi lungi şi fusiformi la care, capul
şi coada se subţiază treptat şi se continuă cu câte un tendon. Burta reprezintă
porţiunea cea mai groasă a muşchiului şi este alcătuită din fibre paralele cu
direcţia în care se execută tracţiunea. Când sunt mai mulţi muşchi fusiformi
înveliţi de o teacă fibroasă comună, burta devenind prismatică.
Pe laturile trunchiului de întâlnesc muşchi laţi formaţi din fibre paralele
cu tendonul de tracţiune.
Un muşchi lat este format din fibre paralele sau aproape paralele cu
direcţia de tracţiune, are un aspect subţire şi se întinde pe suprafeţe mari. La
extremităţi, se continuă, printr-o aponevroză (o formaţiune fibroasă subţire şi
largă ce reprezintă un tendon lăţit-de ex. muşchii abdominali ventrali).
Muşchii penaţi sunt formaţi din fascicule musculare scurte care converg
simetric, succesiv şi oblic faţă de direcţia de tracţiune a muşchiului. Tendonul pe
care se prind fibrele musculare oblice se continuă şi în dreptul porţiunii cărnoase
a muşchiului.
După poziţia tendonului faţă de porţiunea cărnoasă se disting muşchi: *t*
unipenaţi-tendonul acestora se întinde de-a lungul uneia dintre marginile
muşchiului;
♦ bipenaţi-tendonul pătrunde în porţiunea cărnoasă a muşchiului, astfel încât,
fibrele musculare se prind pe muşchi în ambele părţi;
♦ multipenaţi-sunt formaţi din mai mule tendoane care converg spre un tendon
comun, după ce a primit inserţia fibrelor musculare oblice;
♦ flabeliformi-au fibrele musculare dispuse radiar ca un evantai în zona
tendonului;
♦ poligastrici-sunt formaţi din mai multe porţiuni musculare unite prin
formaţiunile tendinoase corespunzătoare;
♦ semipenaţi-sunt formaţi din fascicule musculare scurte dispuse numai de o
parte a axului principal a tendonului.
După formă, muşchii striaţi sunt de 3 categorii:
♦ lungi-au un ax principal de contracţie cu aspect de fus şi sunt alcătuiţi din cap
(simplu sau divizat-biceps, triceps, cvadriceps), corp (sau burtă) şi coadă;
♦ membranoşi (sau laţi)-au 2 axe de contracţie, aspect de évantail şi formă
triunghiulară, dreptunghiulară sau patrulateră;
♦ scurţi-au 3 axe de contracţie şi sunt dispuşi în jurul articulaţiilor.
Muşchii sunt în raport de axul median al corpului sau învelitorile fibroase:
> simetrici (saupari);
> impari-dispuşi în planul median (diafragm);
> superficiali (sub piele) (pieloşi);
> profunzi (sau subaponevrotici).
După mişcările pe care le imprimă articulaţiilor şi pieselor osoase pe care
se inseră, se disting muşchi: flexori; extensori; adductori (apropie membrele de
planul median); abductori (îndepărtează membrele de planul median); rotatori
(imprimă prin contracţie, o mişcare de rotaţie piesei osoase); pronatori (lucrând
pe articulaţii pivotante, imprimă mişcări specifice de pronaţie regiunii
antebrahiale şi rotaţia antebraţului, astel încât, orientată cu faţa în jos sau spre
spate, radiul şi ulna să apară încrucişate); supinatori (imprimă mişcări specifice
de supinaţie regiunii antebrahiale şi rotaţia antebraţului, astfel încât mâna să fie cu
faţa în sus sau înainte, iar radiusul şi ulna să fie paralele); ridicători (sau levatori);
coborâtori (sau depresori); retractori; protractori; dilatatori; tensori; propulsori
(desprinderea membrului posterior de pe sol sau biped posterior); cabratori
(desprinderea membrului anterior de pe sol şi ridicarea trenului anterior de pe sol
sau biped anterior); sfincteri (închid sau deschid un orificiu: de ex. muşchiul
sfincter anal şi/sau piloric); articulari (ataşaţi capsulei articulare) etc.
♦ Mişcarea caracteristică din cadrul unei articulaţii este iniţiată de unul sau mai
mulţi muşchi agonişti.
♦ Muşchii care determină o mişcare opusă sunt antagonişti. Contracţia acestora se
efectuează simultan cu o relaxare a agoniştilor, printr-un mecanism reflex, astfel că
mişcarea decurge lin şi precis (de ex. la nivelul articulaţiei cotului, muşchiul
agonist al flexiei este reprezentat de muşchiul biceps brahial; antagonistul său este
muşchiul triceps brahial care este şi agonist al extensiei antebraţului).
♦ Muşchii care se ajută în activitatea lor sunt sinergişti (de ex. muşchiul brahial
este un sinergist al muşchiul biceps brahial).
Muşchii antagonişti pot acţiona şi sinergic când se contractă împreună.
Aceasta se întâmplă pentru a fixa o articulaţie plasată proximal, astfel încât
întreaga forţă de contracţie a unui muşchi agonist să fie aplicată la nivelul unei
articulaţii distale.
După poziţia din diferite regiuni ale corpului, muşchii pot fi:
> pieloşi;
> ai capului;
> ai trunchiului;
> ai cozii;
> ale membrelor anterioare;
> ale membrelor posterioare.
2.3.2 Muşchii membrelor anterioare
Miologia se ocupă cu studiul musculaturii scheletice (structură, dezvoltare
şi poziţie) care reprezintă circa 40 % din greutatea corporală. Termenul de
Miologie provine de la gr. „ myos "-muşchi şi „ logos "-vorbire.
Muşchii scheletici reprezintă componenta activă a aparatului de susţinere
şi mişcare datorită proprietăţii acestora de a se contracta ca urmare a stimulilor
nervoşi. Scurtarea muşchilor pune în mişcare oasele scheletului pe care sunt
prinşi. Mişcarea se realizează între limitele permise de articulaţiile dintre oase.
Astfel este posibilă mişcarea diferitelor părţi ale corpului şi locomoţia
animalului. De asemenea, musculatura:
- preia o parte din greutatea corpului;
- participă la menţinerea echilibrului (are rol în statica animalului);
- completează pereţii anumitor cavităţi ale corpului (muşchii
intercostali; diafragmul, musculatura abdominală);
- sprijină unele activităţi ale organelor interne (mecanismul
respiraţiei, presiunea abdominală ). După criteriul morfo-funcţional,
ţesutul muscular poate fi: neted, cardiac şi striat.
> Ţesutul muscular neted are o activitate relativ independentă de sistemul nervos
al vieţii de relaţie (se numeşte muşchi involuntar sau al vieţii vegetative), o
coloraţie palidă, roz-gălbuie, iar în secţiunile histologice este lipsit de
striaţiuni. Se întâlneşte numai la nivelul organelor interne fiind responsabil
doar de motilitatea viscerelor. Caracteristica fundamentală a musculaturii este
contracţia musculară şi este condiţionată de însuşirea citoplasmei de a
conduce şi de a răspunde la stimulii externi prin contracţie sau mişcări
amiboidale. Pe măsura dezvoltării sistemului nervos, apar celule specializate în
contracţie cu origine diferită care îşi asumă funcţia locomotorie.
> Ţesutul muscular striat de tip cardiac reprezintă o categorie specială de ţesut
muscular care întruneşte caractere comune de la ţesutul muscular neted şi de
la cel striat. Se găseşte în ţesutul muscular cardiac şi aglomerările de ţesut
muscular care îşi păstrează caracterele embrionare, de contractilitate şi
conductibilitate autonomă, alcătuind ţesutul nodal.
> Ţesutul muscular striat de tip scheletic intră în structura muşchilor striaţi
(sau scheletici),care au ca principală caracteristică, contracţia musculară.
Conformaţia muşchilor. Muşchii scheletici sunt organe care se pot izola
şi individualiza. În corpul unui mamifer domestic există 200-250 perechi de
muşchi la care se adaugă şi câţiva muşchi impari.
Volumul muşchilor este variat în raport cu specia, vârsta, sexul, starea de
îngrăşare, contribuind, alături de schelet, la realizarea formelor generale şi a
exteriorului corpului. Pentru a mobiliza piesele osoase, un muşchi se prinde, în
general, pe 2 oase, diferite funcţional: unul este fix (sau mai puţin mobil) şi
celălalt mobil şi asupra căruia se exercită forţa de tracţiune a muşchiului. Locul de
prindere a muşchiului pe osul fix reprezintă originea fixă (sau capul muşchiului)
şi osul mobil reprezintă inserţia mobilă (sau coada muşchiului).
La membre, originea fixă a muşchilor este dispusă proximal, iar inserţia
mobilă este dispusă distal.
♦ Capul şi coada unui muşchi se continuă cu un tendon (mai lung sau
mai scurt), formaţiunea alungită alcătuită din ţesut conjunctiv fibros şi dens
cu care muşchiul se prinde pe os.
După modul cum se prezintă cele 3 porţiuni (unice sau multiple) ale unui
muşchi, se întâlnesc muşchi: simpli şi compuşi. Muşchii compuşi au mai multe capete:
2 (biceps brahial), 3 (tricepps brahial) sau 4 (cvadricceps femural); 2 (digastrici-
muşchiul digastric) sau mai multe burţi (sau ventere) (poligastrici-dreptul abdominal)
sau mai multe cozi: (extensori şi flexori digitali la speciile polidactile).
Structura muşchilor. Muşchii au în structură ţesut muscular striat de
tip scheletic, ţesut conjunctiv, vase (sanguine şi limfatice), nervi şi formaţiuni
auxiliare cu importanţă funcţională pentru muşchi.
Fiecare muşchi este învelit într-un strat gros de ţesut conjunctiv denumit
epimisiu care îl desparte de muşchii învecinaţi.
Fiecare fibră musculară striată este învelită la exterior de endomisium (o
lamelă fină de ţesut conjunctiv orientat spiralat ce suportă reţeaua vasculară
capilară şi terminaţiunile nervoase. Acestea se reunesc împreună în fascicule mai
lungi, acoperite de o teacă de ţesut conjunctiv bogată în vase sanguine şi nervi,
denumită perimisium (are proprietatea de a acumula grăsime în cantităţi
variabile cu rasa şi starea de întreţinere a animalului şi imprimă aspectul
„marmorat" al muşchiului în secţiune).
La extremităţile fasciculelor musculare, fibrele musculare se subţiază
treptat prin alipirea endomisium-ului şi continuarea lui directă cu fibrele
tendinoase (uneori, miofibrilele perforează tubul sarcolemic, pierd striaţiunile
transversale şi se transformă în fibre colagene).
Ţesutul conjunctiv şi orientarea fibrelor musculare au importanţă
funcţională deosebită. Astfel, fibrele colagene din perimisiu şi endomisiu au un
traiect spiralat în jurul fasciculelor şi a fibrelor musculare, întretăindu-se în „X".
Această dispoziţie permite îngroşarea fibrelor musculare în timpul contracţiei.
Ţesutul conjunctiv lax al perimisiu-lui formează un strat ce permite
alunecarea fasciculelor musculare între ele fără frecare şi pierdere de energie.
Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivelul epimisiu-lui a cărui structură laxă şi
grosime sunt cu atât mai mari cu cât mobilitatea dintre doi muşchi este mai mare.
Tendoanele şi aponevrozele. Inserţia muşchilor scheletici pe oase,
cartilaje sau alte formaţiuni se face prin intermediul ţesutului conjunctiv de la
extremitatea porţiunii cărnoase a unui muşchi. Acesta se dispune fie sub formă de
cordoane-la muşchii fusiformi şi penaţi denumite tendoane fie sub formă de foi
subţiri şi largi-la muşchii laţi denumite aponevroze.
Tendoanele şi aponevrozele sunt dispozitivele pasive ale muşchilor ce
transmit forţa de contracţie la razele osoase pe care sunt prinse. Fibrele
tendinoase sunt mult mai fine decât fibrele musculare, ceea ce face ca tendonul
să fie mai subţire decât muşchiul căruia aparţine. La muşchii poligastrici, burţile
sunt legate (între ele) prin fibre tendinoase dispuse în ,,zig-zag" (se formează
intersecţii tendinoase). Sunt formate din fibre colagene dispuse paralel reunite în
fascicule. Ţesutul conjunctiv lax care uneşte fasciculele tendinoase şi fibrele
colagene, între ele, are o dispoziţie asemănătoare cu cea din porţiunea cărnoasă
a muşchiului. Fibrele tendinoase sunt dispuse în direcţia tracţiunii exercitate de
către muşchi. Au traiect paralel cu muşchiul în tendoanele scurte şi spiralat în
tendoanele lungi şi descriu spire largi care micşorează posibilităţile de disociere
mărind rezistenţa faţă de forţele de torsiune. În structura fibrelor tendinoase
intră fibre colagene ondulate, paralele şi strâns unite între ele care determină o
rezistenţă foarte mare a tendonului la tracţiune. Fasciculele tendinoase de la
extremităţile fasciculelor musculare se asociază şi formează tendonul
muşchiului care este învelit la exterior de epitendon de la care pleacă lame
conjunctive înspre interiorul tendonului, printre fasciculele tendinoase formând
peritendonul. Fibrele tendinoase din cadrul fasciculelor sunt separate, între ele,
prin endotendon în care se găsesc celulele tendinoase.
Aponevrozele sunt tendoane lăţite în care fibrele colagene sunt dispuse în
mai multe planuri orientate pe direcţia liniilor de forţă servind pentru inserţia
muşchilor laţi.
Vasele sanguine. Muşchii au un metabolism ridicat şi, în consecinţă, sunt
vascularizaţi din abundenţă. Fiecare muşchi are un sistem vascular propriu şi
aproape închis, neexistând decât foarte puţine legături cu formaţiunile învecinate.
Arterele pătrund în interiorul muşchiului prin anumite locuri, se ramifică
în reţele arteriale fine care se anastomozează. Arteriolele terminale ale
muşchiului (care însă nu se anastomozează) au un traiect perpendicular pe direcţia
fasciculelor musculare. Capilarele arteriale sunt dispuse în endomisiu, au un
traiect paralel cu al fibrelor musculare, astfel că, fiecare fibră musculară este
însoţită de mai multe capilare.
Venele însoţesc arterele, sunt prevăzute cu valvule şi au rolul de a drena
sângele din muşchi datorită contracţiilor musculare în timpul cărora sângele este
expulzat în vene cu capacitate mai mare.
Vasele limfatice ale muşchilor însoţesc arterele şi formează reţele
capilare în jurul fibrelor musculare.
Porţiunea cărnoasă a muşchilor este bogat vascularizată. În schimb,
tendoanele şi aponevrozele sunt slab irigate. Fracturile de tendon se vindecă mai
greu decât fracturile osoase şi rupturile musculare datorită slabei irigări sanguine.
Nervii. Muşchiul împreună cu sistemul nervos formează o unitate
funcţională. Activitatea musculară este coordonată de sistemul nervos prin stimuli
eferenţi şi aferenţi. Nervii însoţesc vasele sanguine şi se ramifică în muşchi, astfel
că, fiecare fibră musculară beneficiază de o triplă inervaţie:
> motorie-fibrele motorii transmit impulsuri intermitente de la sistemul nervos
central care comandă contracţia. Pericarionul neuronului este situat în cornul
ventral al măduvei spinării iar axonul său (se ramifică în muşchi pentru a
inerva mai multe fibre musculare) formând împreună o placă motorie;
> senzitivă-fibrele senzitive conduc impulsuri proprioceptive de la muşchi şi
tendoane spre sistemul nervos central care controlează în permanenţă starea
de contracţie (a muşchiului) şi de tensiune (a tendonului) adaptând impulsurile
motorii transmise la starea actuală a muşchiului, în funcţie de necesităţi.
Astfel, se realizează un dispozitiv de reglare automată a contracţiei musculare.
> vegetativă-fibrele vegetative transmit incontinuu impulsuri de la sistemul
nervos central la sarcolema muşchiului, conferindu-i un tonus propriu.
Forma muşchilor este variată şi dependentă de numărul şi aranjamentul
fibrelor musculare faţă de direcţia tendonului, poziţia şi rolul muşchilor în corp.
La membre se întâlnesc, în general, muşchi lungi şi fusiformi la care, capul
şi coada se subţiază treptat şi se continuă cu câte un tendon. Burta reprezintă
porţiunea cea mai groasă a muşchiului şi este alcătuită din fibre paralele cu
direcţia în care se execută tracţiunea. Când sunt mai mulţi muşchi fusiformi
înveliţi de o teacă fibroasă comună, burta devenind prismatică.
Pe laturile trunchiului de întâlnesc muşchi laţi formaţi din fibre paralele
cu tendonul de tracţiune.
Un muşchi lat este format din fibre paralele sau aproape paralele cu
direcţia de tracţiune, are un aspect subţire şi se întinde pe suprafeţe mari. La
extremităţi, se continuă, printr-o aponevroză (o formaţiune fibroasă subţire şi
largă ce reprezintă un tendon lăţit-de ex. muşchii abdominali ventrali).
Muşchii penaţi sunt formaţi din fascicule musculare scurte care converg
simetric, succesiv şi oblic faţă de direcţia de tracţiune a muşchiului. Tendonul pe
care se prind fibrele musculare oblice se continuă şi în dreptul porţiunii cărnoase
a muşchiului.
După poziţia tendonului faţă de porţiunea cărnoasă se disting muşchi: *t*
unipenaţi-tendonul acestora se întinde de-a lungul uneia dintre marginile
muşchiului;
♦ bipenaţi-tendonul pătrunde în porţiunea cărnoasă a muşchiului, astfel încât,
fibrele musculare se prind pe muşchi în ambele părţi;
♦ multipenaţi-sunt formaţi din mai mule tendoane care converg spre un tendon
comun, după ce a primit inserţia fibrelor musculare oblice;
♦ flabeliformi-au fibrele musculare dispuse radiar ca un evantai în zona
tendonului;
♦ poligastrici-sunt formaţi din mai multe porţiuni musculare unite prin
formaţiunile tendinoase corespunzătoare;
♦ semipenaţi-sunt formaţi din fascicule musculare scurte dispuse numai de o
parte a axului principal a tendonului.
După formă, muşchii striaţi sunt de 3 categorii:
♦ lungi-au un ax principal de contracţie cu aspect de fus şi sunt alcătuiţi din cap
(simplu sau divizat-biceps, triceps, cvadriceps), corp (sau burtă) şi coadă;
♦ membranoşi (sau laţi)-au 2 axe de contracţie, aspect de évantail şi formă
triunghiulară, dreptunghiulară sau patrulateră;
♦ scurţi-au 3 axe de contracţie şi sunt dispuşi în jurul articulaţiilor.
Muşchii sunt în raport de axul median al corpului sau învelitorile fibroase:
> simetrici (saupari);
> impari-dispuşi în planul median (diafragm);
> superficiali (sub piele) (pieloşi);
> profunzi (sau subaponevrotici).
După mişcările pe care le imprimă articulaţiilor şi pieselor osoase pe care
se inseră, se disting muşchi: flexori; extensori; adductori (apropie membrele de
planul median); abductori (îndepărtează membrele de planul median); rotatori
(imprimă prin contracţie, o mişcare de rotaţie piesei osoase); pronatori (lucrând
pe articulaţii pivotante, imprimă mişcări specifice de pronaţie regiunii
antebrahiale şi rotaţia antebraţului, astel încât, orientată cu faţa în jos sau spre
spate, radiul şi ulna să apară încrucişate); supinatori (imprimă mişcări specifice
de supinaţie regiunii antebrahiale şi rotaţia antebraţului, astfel încât mâna să fie cu
faţa în sus sau înainte, iar radiusul şi ulna să fie paralele); ridicători (sau levatori);
coborâtori (sau depresori); retractori; protractori; dilatatori; tensori; propulsori
(desprinderea membrului posterior de pe sol sau biped posterior); cabratori
(desprinderea membrului anterior de pe sol şi ridicarea trenului anterior de pe sol
sau biped anterior); sfincteri (închid sau deschid un orificiu: de ex. muşchiul
sfincter anal şi/sau piloric); articulari (ataşaţi capsulei articulare) etc.
♦ Mişcarea caracteristică din cadrul unei articulaţii este iniţiată de unul sau mai
mulţi muşchi agonişti.
♦ Muşchii care determină o mişcare opusă sunt antagonişti. Contracţia acestora se
efectuează simultan cu o relaxare a agoniştilor, printr-un mecanism reflex, astfel că
mişcarea decurge lin şi precis (de ex. la nivelul articulaţiei cotului, muşchiul
agonist al flexiei este reprezentat de muşchiul biceps brahial; antagonistul său este
muşchiul triceps brahial care este şi agonist al extensiei antebraţului).
♦ Muşchii care se ajută în activitatea lor sunt sinergişti (de ex. muşchiul brahial
este un sinergist al muşchiul biceps brahial).
Muşchii antagonişti pot acţiona şi sinergic când se contractă împreună.
Aceasta se întâmplă pentru a fixa o articulaţie plasată proximal, astfel încât
întreaga forţă de contracţie a unui muşchi agonist să fie aplicată la nivelul unei
articulaţii distale.
După poziţia din diferite regiuni ale corpului, muşchii pot fi:
> pieloşi;
> ai capului;
> ai trunchiului;
> ai cozii;
> ale membrelor anterioare;
> ale membrelor posterioare.
2.3.2 Muşchii membrelor anterioare
2.3.2 Muşchii membrelor anterioare
Muşchii membrului toracic se împart în:
> muşchii regiunii spetei: sunt aşezaţi în jurul spetei, au inserţia fixă pe spată şi
inserţia mobilă pe humerus. Se grupează în:
> muşchi laterali-sunt acoperiţi de fascia scapulară laterală ce se inseră pe
spina scapulară, marginea cervicală, unghiul cervical, marginea toracală şi
unghiul toracal şi ventral se continuă cu fascia brahială. Sunt reprezentaţi
de: supraspinos-este situat în fosa infraspinoasă şi are rol de extensor al
braţului şi tensor al fasciei brahiale;
infraspinos-este plasat în fosa infraspinoasă şi are rol de abductor şi
rotator dinăuntru în afară al braţului;
deltoid-este situat relativ superficial, este format din două porţiuni
convergente spre tuberozitatea deltoidiană: anterioară (la rumegătoare
se inseră pe procesul hamat,iar la cabaline pe tuberozitatea spinei
scapulare prin intermediul fasciei scapulare laterale) şi posterioară-se
inseră pe unghiul toracal şi marginea toracală a spetei;are rol de
abductor şi rotator al braţului, tensor al fasciei scapulare laterale
şiflexor al braţului când lucrează sinergic cu marele rotund;
micul rotund (teres minor)-este situat sub deltoid şi are rol de
abductor şi rotator în afară al braţului.
> muşchi mediali-sunt acoperiţi de fascia capulară medială care este mai
puţin dezvoltată decât cea laterală. Sunt reprezentaţi de:
subscapular-este un muşchi lat de formă triunghiulară (la
rumegătoare este divizat în trei porţiuni) şi se inseră fix pe toată fosa
subscapulară şi mobil pe tuberculul mic caudal al humerusului;
acţionează ca adductor al braţului;
marele rotund (teres major)-este un muşchi lung şi turtit ce se inseră
fix pe unghiul toracal al spetei şi mobil pe tuberculul rotund împreună
cu marele lat dorsal;acţionează ca adductor al braţului şi flexor al
braţului când lucrează în comun cu deltoidul;
coraco-brahialul-este un muşchi alungit învelit de o fascie proprie,
are inserţia fixă pe apofiza coracoidă printr-un tendon lung şi inserţia
mobilă pe tuberculul rotund;are rol de adductor şi rotator din afară în
interior al braţului;capsular-este reprezentat de un fascicul muscular
redus (inexistent la rumegătoare) plasat înapoia articulaţiei scapulo-
humerale de la ,,sprânceana" cavităţii glenoide până sub capul
humeral; are rolul de tensor al capsulei articulare.
> muşchii braţului (sau ai regiunii brahiale)-sunt situaţi în jurul humerusului şi
acţionează asupra antebraţului, au inserţia fixă pe spată sau humerus şi inserţia
mobilă pe radius şi ulnă. După poziţie pot fi sistematizaţi în:
> anteriori ai braţului- sunt reprezentaţi de muşchii
biceps brahial-este un muşchi fusiform care se inseră printr-un tendon pe
tuberozitatea supraglenoidă şi mobil pe tuberozitatea radială medială;
acţionează ca flexor al antebraţului;
brahial-este situat în şanţul spiralat de torsiune al humerusului, se inseră
sub capul articular humeral, tendonul distal trecând peste tendonul
bicepsului brahial şi se prinde pe faţa posterioară a radiusului şi ulnă (la
rumegătoare); acţionează ca flexor al antebraţului;
> posteriori ai braţului-sunt reprezentaţi de muşchii:
triceps brahial-este cel mai voluminos muşchi de la membrul toracic, este
format din trei porţiuni: lungă (se inseră fix pe unghiul şi marginea
toracală a spetei), medială (se inseră fix pe faţa medială a humerusului
sub tuberculul rotund) şi laterală (se inseră pe creasta anconee a
humerusului); acţionează ca extensor al antebraţului când membrul este
ridicat de pe sol şi ca propulsor când membrul este în sprijin pe sol;
tensor al fasciei antebrahiale-este un muşchi lat situat pe partea medială a
porţiunii lungi a tricepsului, este format din două porţiuni: lungă (caudală)
şi lată (cranială); se inseră fix cu porţiunea lungă pe unghiul toracal al
spetei şi cu porţiunea lată pe tendonul muşchiului marele lat dorsal
(latissimus dorsi) şi mobil pe olecran şi pe fascia antebrahială, acţionează
ca protector al articulaţiei humero-radio-ulnare şi extensor al antebraţului.
muşchii antebraţului (sau ai regiunii antebrahiale)-sunt situaţi în jurul
zeugopodiului toracic; sunt formaţi dintr-un corp muscular fusiform şi un
tendon distal. Se sistematizează în:
> muşchii regiunii anterioare cu acţiune proximală-acţionează ca extensori ai
metacarpului şi degetelor, fiind reprezentaţi de:
extensor carpo-radial-este cel mai voluminos muşchi de pe faţa
anterioară, se inseră fix pe creasta epicondilului lateral şi mobil-cu un
tendon, pe extremitatea proximală a metacarpului III) şi acţionează ca
extensor al metacarpului;
abductorul lung al policelui (sau extensorul oblic al metacarpului) este
un muşchi redus plasat oblic pe faţa dorsală a radiusului, are inserţia fixă
pe interlinia radio-ulnară, se prelungeşte cu un tendon fin ce trece peste
tendonul extensorului carpo-radial şi se inseră mobil pe metacarpul II;
acţionează ca extensor al metacarpului.
> muşchii regiunii anterioare cu acţiune distală-sunt reprezentaţi de:
extensor digital comun-este un muşchi cu tendon multifid repartizat
tuturor degetelor şi prezintă, în funcţie de specie o mulţime de variante de
formă. Porţiunea musculară se inseră fix pe creasta epicondilului lateral,
tuberozitatea laterală a radiusului şi ligamentul colateral lateral. Inserţia
distală este pe eminenţa piramidală a falangei a III-a. Acţionează ca
extensor al falangelor;
extensor digital lateral-este un muşchi lung, are aspect semipenat la
rumegătoare (este denumit şi extensor propriu al degetului IV), prezintă
numeroase variante în funcţie de specie,se inseră fix pe tuberozitatea
radială laterală şi pe interlinia radio-ulnară şi se inseră mobil pe faţa
anterioară a falangei I la cabaline şi pe falanga a II-a a degetului IV la
rumegătoare; acţionează ca extensor al falangelor.
> muşchii regiunii posterioare cu acţiune proximală-acţionează ca flexori
ai metacarpului şi falangelor, sunt plasaţi în stratul superficial şi
reprezentaţi de: flexor carpo-radial-este plasat medial în contact cu
radiusul, se inseră fix pe baza epicondilului medial şi se prinde mobil pe
extremitatea proximală a metacarpului III la rumegătoare şi II la
cabaline; acţionează ca flexor al metacarpului; flexor carpo-ulnar-are
aspect fusiform, este situat pe partea medio-caudală a antebraţului, se
inseră fix la baza epicondilului medial şi pe olecran şi mobil pe pisiform;
acţionează ca flexor al metacarpului; extensor carpo-ulnar-este plasat pe
partea latero-caudală a antebraţului, are inserţia fixă pe vârful
epicondilului lateral şi cea mobilă pe pisiform şi, printr-un tendon, pe
extremitatea proximală a metacarpului IV la cabaline sau V la
rumegătoare; acţionează ca flexor al metacarpului.
> muşchii regiunii posterioare cu acţiune distală-sunt plasaţi în stratul
profund, în spatele radiusului şi a ulnei, sub muşchii cu acţiune proximală şi
sunt reprezentaţi de:
flexor-superficial al degetelor-este situat sub scobitură, pe partea
medială a muşchiului flexor profund; este format din două porţiuni:
humerală (se inseră fix pe vârful epicondilului medial) şi radială (se
inseră pe marginea medială a radiusului); cele două porţiuni se unesc
deasupra carpului într-un tendon care alunecă prin marea teacă post-
carpiană şi formează, deasupra buletului, un inel prin care alunecă
tendonul flexorului profund şi se inseră bifurcat pe marele burelet
glenoidian; acţionează ca flexor al falangelor;
flexor profund al degetelor piciorului-este format din trei porţiuni:
humerală (se inseră pe vârful epicondilului medial), ulnară şiradială,
cele 3 tendoane se unesc deasupra carpului într-un tendon puternic care
alunecă prin marea teacă post-carpiană împreună cu tendonul
flexorului superficial; apoi străbate inelul flexorului superficial, străbate
marea teacă sesamoidiană ,apoi dă o inserţie pe falanga a II-a denumită
lamă transversală ce se termină lăţit pe creasta semilunară.
? Muşchii regiunii autopodiale-sunt slab dezvoltaţi la animalele
mari, fiind transformaţi în cordoane fibroase cu rol în aparatul
pasiv; la speciile polidactile sunt bine dezvoltaţi.
> muşchii regiunii spetei: sunt aşezaţi în jurul spetei, au inserţia fixă pe spată şi
inserţia mobilă pe humerus. Se grupează în:
> muşchi laterali-sunt acoperiţi de fascia scapulară laterală ce se inseră pe
spina scapulară, marginea cervicală, unghiul cervical, marginea toracală şi
unghiul toracal şi ventral se continuă cu fascia brahială. Sunt reprezentaţi
de: supraspinos-este situat în fosa infraspinoasă şi are rol de extensor al
braţului şi tensor al fasciei brahiale;
infraspinos-este plasat în fosa infraspinoasă şi are rol de abductor şi
rotator dinăuntru în afară al braţului;
deltoid-este situat relativ superficial, este format din două porţiuni
convergente spre tuberozitatea deltoidiană: anterioară (la rumegătoare
se inseră pe procesul hamat,iar la cabaline pe tuberozitatea spinei
scapulare prin intermediul fasciei scapulare laterale) şi posterioară-se
inseră pe unghiul toracal şi marginea toracală a spetei;are rol de
abductor şi rotator al braţului, tensor al fasciei scapulare laterale
şiflexor al braţului când lucrează sinergic cu marele rotund;
micul rotund (teres minor)-este situat sub deltoid şi are rol de
abductor şi rotator în afară al braţului.
> muşchi mediali-sunt acoperiţi de fascia capulară medială care este mai
puţin dezvoltată decât cea laterală. Sunt reprezentaţi de:
subscapular-este un muşchi lat de formă triunghiulară (la
rumegătoare este divizat în trei porţiuni) şi se inseră fix pe toată fosa
subscapulară şi mobil pe tuberculul mic caudal al humerusului;
acţionează ca adductor al braţului;
marele rotund (teres major)-este un muşchi lung şi turtit ce se inseră
fix pe unghiul toracal al spetei şi mobil pe tuberculul rotund împreună
cu marele lat dorsal;acţionează ca adductor al braţului şi flexor al
braţului când lucrează în comun cu deltoidul;
coraco-brahialul-este un muşchi alungit învelit de o fascie proprie,
are inserţia fixă pe apofiza coracoidă printr-un tendon lung şi inserţia
mobilă pe tuberculul rotund;are rol de adductor şi rotator din afară în
interior al braţului;capsular-este reprezentat de un fascicul muscular
redus (inexistent la rumegătoare) plasat înapoia articulaţiei scapulo-
humerale de la ,,sprânceana" cavităţii glenoide până sub capul
humeral; are rolul de tensor al capsulei articulare.
> muşchii braţului (sau ai regiunii brahiale)-sunt situaţi în jurul humerusului şi
acţionează asupra antebraţului, au inserţia fixă pe spată sau humerus şi inserţia
mobilă pe radius şi ulnă. După poziţie pot fi sistematizaţi în:
> anteriori ai braţului- sunt reprezentaţi de muşchii
biceps brahial-este un muşchi fusiform care se inseră printr-un tendon pe
tuberozitatea supraglenoidă şi mobil pe tuberozitatea radială medială;
acţionează ca flexor al antebraţului;
brahial-este situat în şanţul spiralat de torsiune al humerusului, se inseră
sub capul articular humeral, tendonul distal trecând peste tendonul
bicepsului brahial şi se prinde pe faţa posterioară a radiusului şi ulnă (la
rumegătoare); acţionează ca flexor al antebraţului;
> posteriori ai braţului-sunt reprezentaţi de muşchii:
triceps brahial-este cel mai voluminos muşchi de la membrul toracic, este
format din trei porţiuni: lungă (se inseră fix pe unghiul şi marginea
toracală a spetei), medială (se inseră fix pe faţa medială a humerusului
sub tuberculul rotund) şi laterală (se inseră pe creasta anconee a
humerusului); acţionează ca extensor al antebraţului când membrul este
ridicat de pe sol şi ca propulsor când membrul este în sprijin pe sol;
tensor al fasciei antebrahiale-este un muşchi lat situat pe partea medială a
porţiunii lungi a tricepsului, este format din două porţiuni: lungă (caudală)
şi lată (cranială); se inseră fix cu porţiunea lungă pe unghiul toracal al
spetei şi cu porţiunea lată pe tendonul muşchiului marele lat dorsal
(latissimus dorsi) şi mobil pe olecran şi pe fascia antebrahială, acţionează
ca protector al articulaţiei humero-radio-ulnare şi extensor al antebraţului.
muşchii antebraţului (sau ai regiunii antebrahiale)-sunt situaţi în jurul
zeugopodiului toracic; sunt formaţi dintr-un corp muscular fusiform şi un
tendon distal. Se sistematizează în:
> muşchii regiunii anterioare cu acţiune proximală-acţionează ca extensori ai
metacarpului şi degetelor, fiind reprezentaţi de:
extensor carpo-radial-este cel mai voluminos muşchi de pe faţa
anterioară, se inseră fix pe creasta epicondilului lateral şi mobil-cu un
tendon, pe extremitatea proximală a metacarpului III) şi acţionează ca
extensor al metacarpului;
abductorul lung al policelui (sau extensorul oblic al metacarpului) este
un muşchi redus plasat oblic pe faţa dorsală a radiusului, are inserţia fixă
pe interlinia radio-ulnară, se prelungeşte cu un tendon fin ce trece peste
tendonul extensorului carpo-radial şi se inseră mobil pe metacarpul II;
acţionează ca extensor al metacarpului.
> muşchii regiunii anterioare cu acţiune distală-sunt reprezentaţi de:
extensor digital comun-este un muşchi cu tendon multifid repartizat
tuturor degetelor şi prezintă, în funcţie de specie o mulţime de variante de
formă. Porţiunea musculară se inseră fix pe creasta epicondilului lateral,
tuberozitatea laterală a radiusului şi ligamentul colateral lateral. Inserţia
distală este pe eminenţa piramidală a falangei a III-a. Acţionează ca
extensor al falangelor;
extensor digital lateral-este un muşchi lung, are aspect semipenat la
rumegătoare (este denumit şi extensor propriu al degetului IV), prezintă
numeroase variante în funcţie de specie,se inseră fix pe tuberozitatea
radială laterală şi pe interlinia radio-ulnară şi se inseră mobil pe faţa
anterioară a falangei I la cabaline şi pe falanga a II-a a degetului IV la
rumegătoare; acţionează ca extensor al falangelor.
> muşchii regiunii posterioare cu acţiune proximală-acţionează ca flexori
ai metacarpului şi falangelor, sunt plasaţi în stratul superficial şi
reprezentaţi de: flexor carpo-radial-este plasat medial în contact cu
radiusul, se inseră fix pe baza epicondilului medial şi se prinde mobil pe
extremitatea proximală a metacarpului III la rumegătoare şi II la
cabaline; acţionează ca flexor al metacarpului; flexor carpo-ulnar-are
aspect fusiform, este situat pe partea medio-caudală a antebraţului, se
inseră fix la baza epicondilului medial şi pe olecran şi mobil pe pisiform;
acţionează ca flexor al metacarpului; extensor carpo-ulnar-este plasat pe
partea latero-caudală a antebraţului, are inserţia fixă pe vârful
epicondilului lateral şi cea mobilă pe pisiform şi, printr-un tendon, pe
extremitatea proximală a metacarpului IV la cabaline sau V la
rumegătoare; acţionează ca flexor al metacarpului.
> muşchii regiunii posterioare cu acţiune distală-sunt plasaţi în stratul
profund, în spatele radiusului şi a ulnei, sub muşchii cu acţiune proximală şi
sunt reprezentaţi de:
flexor-superficial al degetelor-este situat sub scobitură, pe partea
medială a muşchiului flexor profund; este format din două porţiuni:
humerală (se inseră fix pe vârful epicondilului medial) şi radială (se
inseră pe marginea medială a radiusului); cele două porţiuni se unesc
deasupra carpului într-un tendon care alunecă prin marea teacă post-
carpiană şi formează, deasupra buletului, un inel prin care alunecă
tendonul flexorului profund şi se inseră bifurcat pe marele burelet
glenoidian; acţionează ca flexor al falangelor;
flexor profund al degetelor piciorului-este format din trei porţiuni:
humerală (se inseră pe vârful epicondilului medial), ulnară şiradială,
cele 3 tendoane se unesc deasupra carpului într-un tendon puternic care
alunecă prin marea teacă post-carpiană împreună cu tendonul
flexorului superficial; apoi străbate inelul flexorului superficial, străbate
marea teacă sesamoidiană ,apoi dă o inserţie pe falanga a II-a denumită
lamă transversală ce se termină lăţit pe creasta semilunară.
? Muşchii regiunii autopodiale-sunt slab dezvoltaţi la animalele
mari, fiind transformaţi în cordoane fibroase cu rol în aparatul
pasiv; la speciile polidactile sunt bine dezvoltaţi.
2.3.3. Muşchii membrelor posterioare
Muşchii membrelor posterioare prezintă o masă musculară dezvoltată în
concordanţă cu rolul pe care îl au în deplasarea animalului. După regiunea pe care
o ocupă,aceste mase musculare,ei se împarte în:
> Muşchii crupei-sunt aşezaţi în jurul oaselor sacrum şi coxal, au una din
inserţii pe aceste oase şi cealaltă pe femur şi sunt reprezentaţi de:
gluteu superficial-este redus până la dispariţie, la rumegătoare, prezintă
o porţiune musculară în forma literei ,,V" (se inseră fix pe unghiul extern
al ilium-ului şi spina sacrală-prin fascia glutee şi mobil pe throcanterul
al III-lea femural) şi o aponevroză (se inseră pe tuberozitatea ischiatică);
acţionează ca abductor al coapse;
gluteu mediu-este un muşchi dezvoltat ce se întinde de la masa musculară
comună până la femur; se inseră fix pe masa comună, faţa internă a
fasciei gluteene, unghiul extern şi intern al ilium-ului, pe jumătatea
medială a fosei iliace externe, ligamentul sacro-iliac superior şi sacro-
sciatic şi mobil pe trochanterul mare caudal; acţionează ca extensor
al coapsei când membrul este ridicat de pe sol şi propulsor şi cabrator
când membrul este în sprijin;
piriform-este reprezentat de o porţiune musculară cu inserţia fixă pe
gluteul mediu şi mobilă pe creasta intertrochanterică caudală;
acţionează ca auxiliar al precedentului; gluteu accesoriu-este un muşchi
de formă triunghiulară, aspect alungit situat sub gluteul mediu şi se inseră
fix pe fosa iliacă externă, în jumătatea laterală şi mobil pe creasta
trochanterică laterală; acţionează ca auxiliar al gluteului mediu.
Muşchii profunzi ai bazinului-sunt plasaţi în contact intim cu oasele
bazinului şi sunt reprezentaţi de:
gluteu profund-este un muşchi scurt ce se inseră fix pe faţa externă a
crestei supraacetabulare şi mobil pe faţa internă a trochanterului mare
cranial; acţionează ca abductor al coapsei;
gemenii bazinului-sunt reprezentaţi de două fascicule musculare reduse
situate între ischium şi tendonul muşchiului obturator intern; acţionează
ca auxiliari ai gluteului profund;
obturator extern-este un muşchi lăţit situat sub gaura obturată ce se
întinde de la conturul găurii obturate până la fosa trochanterică;
acţionează ca adductor şi rotator lateral al coapsei;
pătratul femural-are aspect fusifor, este plasat oblic înapoia femurului
între faţa inferioară a ischium-ului şi faţa posterioară a femurului;
acţionează ca extensor al coapsei;
capsular-este situat între inserţia proximală a muşchilor dreptul femural
şi vastul lateral; acţionează ca tensor al capsulei articulare;
obturator intern-este situat pe planşeul cavităţii pelvine, peste gaura
obturată; se inseră fix pe pubis şi ischium, în jurul găurii obturate, pe faţa
internă a ilium-ului şi mobil în fosa trocantherică. La cal, tendonul trece prin
gaura ischiatică mică şi la rumegătoare, prin gaura obturată; acţionează ca
abductor al coapsei (la cal) şi adductor al copasei (la rumegătoare).
Muşchii coapsei-sunt voluminoşi şi puternici situaţi în jurul femurului:
> craniali-sunt situaţi pe faţa anterioară a femurului:
tensor al fasciei lata- se inseră fix pe unghiul extern al ilium-ului şi mobil-prin
porţiunea aponevrotică-pe fascia lata; acţionează ca tensor al fasciei lata;
cvadricepsul femural-este format din 4 muşchi: dreptul femural (este
situat în partea anterioară a femurului, se inseră proximal în fosetele
musculare de la sprânceana cavităţii acetabulare şi distal pe rotulă);
vastul lateral (se inseră proximal pe marginea şi faţa laterală a femurului
şi distal, pe patelă); vastul medial, se inseră proximal pe faţa medială a
femurului şi distal-pe rotulă); vastul intermediar (este situat între vastul
lateral şi medial, sub muşchiul dreptul femural la care aderă, se inseră
proximal-pe faţa cranială a femurului şi distal-pe rotulă); acţionează ca
exetrnsor al gambei şi propulsor;
> latero-caudali-sunt situaţi pe faţa latero-caudală a femurului:
biceps femural-ocupă partea caudo-laterală a coapsei, se inseră proximal
pe spina sacrală, ligamentul sacro-sciatic, aponevroza coccigiană,
tuberozitatea ischiatică; distal; prezintă 2 porţiuni-cranială ce se inseră pe
faţa anterioară a rotulei şi ligamentul tibio-rotulian şi caudală-se continuă
cu o aponevroză ce se inseră pe fascia gambieră propriu-zisă; din grosimea
muşchiului, se desprinde o bridă fibroasă ce se inseră pe calcaneu, paralelă
cu tendonul lui Achile; acţionează ca extensor al coapsei, propulsor,
cabrator, flexor al gambei şi tensor al fasciei gambiere;
semitendinos-este situat în spatele şi pe partea medială a bicepsului femural
(la cabaline, se prinde proximal pe spina sacrală şi tuberozitatea ischiatică;
la rumegătoare, se fixează pe tuberozitatea ischiatică); porţiunea
tendinoasă se lăţeşte şi se prinde pe creasta tibială; din tendon, se desprinde
o bridă fibroasă care ajunge până la calcaneu care, împreună cu cea a
muşchiului biceps femural se ţes şi formează tendonul intermediar care,
împreună cu tendonul lui Achile, contribuie la formarea corzii jaretului;
acţionează ca flexor al gambei, propulsor şi cabrator; semimembranos-este
situat oblic caudo-cranial, prezintă o extremitate simplă (la rumegătoare) ce
se inseră proximal pe tuberozitatea ischiatică; la cabaline, extremitatea
proximală este dublă şi se inseră pe marginea caudală a ligamentului sacro-
ischiatic; inserţia distală este pe condilul medial al femurului; acţionează ca
extensor al coapsei, propulsor şi cabrator.
> mediali-sunt reprezentaţi de muşchi dispuşi pe două straturi:
> superficial:
graţios-este un muşchi de formă lăţită ce se inseră fix pe simfiza ischio-
pubienă printr-o aponevroză comună cu a simetricului şi mobil-pe
ligamentul tibio-rotulian medial şi fascia gambieră propriu-zisă;
acţionează ca adductor al membrului şi tensor al fasciei gambiere;
croitor-este un muşchi alungit ce se inseră proximal pe fascia lombo-iliacă
şi distal pe ligamentul tibio-rotulian medial; acţionează ca adductor;
> profund:
pectineu-este situat sub muşchiul croitor, se inseră proximal pe marginea
anterioară şi faţa ventrală a pubisului şi distal pe faţa medială a
femurului, în jurul găurii vasculare; acţionează ca adductor al coapsei;
micul adductor-este un muşchi redus ca mărime ce se inseră pe faţa
ventrală a pubisului şi faţa caudală a femurului, la nivelul găurii
vasculare; acţionează ca adductor al coapsei;
marele adductor-este un muşchi lung format din 2 porţiuni (scurtă şi lungă) ce se
inseră proximal pe faşa ventrală a ischium-ului şi distal pe faţa poserioară şi pe
condilul medial al femurului; acţionează ca adductor al coapsei. Muşchii gambei-
sunt situaţi în jurul tibiei şi fibulei şi se sistematizează în:
> anteriori cu acţiune proximală-sunt reprezentaţi de:
tibial anterior-vine în contact cu faţa anterioară a tibiei, sub muşchiul
fibularul al III-lea, se inseră proximal pe fosa tibială, tuberozităţile laterală
şi cranială a tibiei şi distal, tendonul se bifurcă-unul se prinde pe metatars
şi celălalt-pe micul cuneiform; acţionează caflexor al metatarsului;
fibularul III-este reprezentat (la cal) numai printr-o porţiune tendinoasă;
la rumegătoare, este dezvoltat şi situat peste tibialul anterior; se inseră
proximal în fosa musculară cranială a femurului, prezintă un tendon distal
lăţit (la rumegătoare), bifid (la cal) şi se inseră pe cuboid şi tuberozitatea
proximală a metatarsului; acţionează ca flexor al metatarsului (la
rumegătoare şi în aparatul pasiv-la cabaline);
> anteriori cu acţiune distală-sunt reprezentaţi de:
extensor lung al degetelor piciorului-are o porţiune musculară cu aspect
fusiform ce se inseră proximal în fosa musculară cranială a femurului (la
cabaline); tendonul trece pe sub trei inele date de fascia gambieră,
pretarsiană şi premetatarsiană, se unesc în treimea mijlocie a metatarsului
cu tendonul lateral al degetelor piciorului şi se inseră pe eminenţa
piramidală a falangei a III-a; acţionează ca extensor ala falangelor;
extensor lateral al degetelor piciorului-este un muşchi cu aspect fusiform
ce se inseră proximal pe ligamentul femuro-tibial lateral şi fibulă; la
cabaline, tendonul se uneşte cu cel al muşchiului extensor lung al
piciorului în treimea mijlocie a metatarsului; la rumegătoare, este
denumit extensor al degetului IV; acţionează ca extensor al falangelor.
> posteriori cu acţiune proximală-sunt reprezentaţi de:
triceps sural-este reprezentat de o masă musculară voluminoasă situată în
planul superficial al muşchilor gambieri posteriori; este format din 3
muşchi (solear şi gemenii: lateral şi medial al gambei) ale căror tendoane
se unesc şi se inseră pe calcaneu; acţionează ca extensori ai metatarsului
şi propulsori;
> posteriori cu acţiune distală-sunt reprezentaţi de:
flexor superficial al degetelor piciorului-este format dintr-o porţiune
cărnoasă şi o puternică formaţiune fibroasă (la cabaline); se inseră
proximal în fosa plantară şi distal pe calcaneu şi pe marele burelet
glenoidian; acţionează ca flexor al falangelor;
flexor profund al degetelor piciorului-este cel mai dezvoltat muşchi al
regiunii, se inseră proximal pe faţa posterioară a tibiei, se prelungeşte cu
un tendon care, deasupra articulaţiei jaretului, se uneşte cu tendonul
tibialului posterior care, prin teaca mare post-sesamoidiană, în treimea
superioară a metatarsului, primeşte brida tarsiană şi se uneşte cu
tendonul flexorului lung al piciorului;
tibialposterior-este situat înapoia precedentului, se inseră proximal pe
tuberozitatea supero-laterală a tibiei; tendonul se uneşte cu cel al
felxorului lung al halucelui; flexor lung al degetelor piciorului-este un
muşchi cu aspect fusiform ce se inseră sub tars înapoia tuberozităţii
proximale laterale a tibiei; tendonul se uneşte sub tars cu tendonul
flexorului lung al halucelui; cei trei muşchi acţionează ca flexori ai
degetelor piciorului.
Muşchii autopodiului pelvin-sunt slab dezvoltaţi ca şi cei din regiunea similară a
membrului toracic. Un muşchi specific autopodiului pelvin este extensorul scurt
al degetelor piciorului.
concordanţă cu rolul pe care îl au în deplasarea animalului. După regiunea pe care
o ocupă,aceste mase musculare,ei se împarte în:
> Muşchii crupei-sunt aşezaţi în jurul oaselor sacrum şi coxal, au una din
inserţii pe aceste oase şi cealaltă pe femur şi sunt reprezentaţi de:
gluteu superficial-este redus până la dispariţie, la rumegătoare, prezintă
o porţiune musculară în forma literei ,,V" (se inseră fix pe unghiul extern
al ilium-ului şi spina sacrală-prin fascia glutee şi mobil pe throcanterul
al III-lea femural) şi o aponevroză (se inseră pe tuberozitatea ischiatică);
acţionează ca abductor al coapse;
gluteu mediu-este un muşchi dezvoltat ce se întinde de la masa musculară
comună până la femur; se inseră fix pe masa comună, faţa internă a
fasciei gluteene, unghiul extern şi intern al ilium-ului, pe jumătatea
medială a fosei iliace externe, ligamentul sacro-iliac superior şi sacro-
sciatic şi mobil pe trochanterul mare caudal; acţionează ca extensor
al coapsei când membrul este ridicat de pe sol şi propulsor şi cabrator
când membrul este în sprijin;
piriform-este reprezentat de o porţiune musculară cu inserţia fixă pe
gluteul mediu şi mobilă pe creasta intertrochanterică caudală;
acţionează ca auxiliar al precedentului; gluteu accesoriu-este un muşchi
de formă triunghiulară, aspect alungit situat sub gluteul mediu şi se inseră
fix pe fosa iliacă externă, în jumătatea laterală şi mobil pe creasta
trochanterică laterală; acţionează ca auxiliar al gluteului mediu.
Muşchii profunzi ai bazinului-sunt plasaţi în contact intim cu oasele
bazinului şi sunt reprezentaţi de:
gluteu profund-este un muşchi scurt ce se inseră fix pe faţa externă a
crestei supraacetabulare şi mobil pe faţa internă a trochanterului mare
cranial; acţionează ca abductor al coapsei;
gemenii bazinului-sunt reprezentaţi de două fascicule musculare reduse
situate între ischium şi tendonul muşchiului obturator intern; acţionează
ca auxiliari ai gluteului profund;
obturator extern-este un muşchi lăţit situat sub gaura obturată ce se
întinde de la conturul găurii obturate până la fosa trochanterică;
acţionează ca adductor şi rotator lateral al coapsei;
pătratul femural-are aspect fusifor, este plasat oblic înapoia femurului
între faţa inferioară a ischium-ului şi faţa posterioară a femurului;
acţionează ca extensor al coapsei;
capsular-este situat între inserţia proximală a muşchilor dreptul femural
şi vastul lateral; acţionează ca tensor al capsulei articulare;
obturator intern-este situat pe planşeul cavităţii pelvine, peste gaura
obturată; se inseră fix pe pubis şi ischium, în jurul găurii obturate, pe faţa
internă a ilium-ului şi mobil în fosa trocantherică. La cal, tendonul trece prin
gaura ischiatică mică şi la rumegătoare, prin gaura obturată; acţionează ca
abductor al coapsei (la cal) şi adductor al copasei (la rumegătoare).
Muşchii coapsei-sunt voluminoşi şi puternici situaţi în jurul femurului:
> craniali-sunt situaţi pe faţa anterioară a femurului:
tensor al fasciei lata- se inseră fix pe unghiul extern al ilium-ului şi mobil-prin
porţiunea aponevrotică-pe fascia lata; acţionează ca tensor al fasciei lata;
cvadricepsul femural-este format din 4 muşchi: dreptul femural (este
situat în partea anterioară a femurului, se inseră proximal în fosetele
musculare de la sprânceana cavităţii acetabulare şi distal pe rotulă);
vastul lateral (se inseră proximal pe marginea şi faţa laterală a femurului
şi distal, pe patelă); vastul medial, se inseră proximal pe faţa medială a
femurului şi distal-pe rotulă); vastul intermediar (este situat între vastul
lateral şi medial, sub muşchiul dreptul femural la care aderă, se inseră
proximal-pe faţa cranială a femurului şi distal-pe rotulă); acţionează ca
exetrnsor al gambei şi propulsor;
> latero-caudali-sunt situaţi pe faţa latero-caudală a femurului:
biceps femural-ocupă partea caudo-laterală a coapsei, se inseră proximal
pe spina sacrală, ligamentul sacro-sciatic, aponevroza coccigiană,
tuberozitatea ischiatică; distal; prezintă 2 porţiuni-cranială ce se inseră pe
faţa anterioară a rotulei şi ligamentul tibio-rotulian şi caudală-se continuă
cu o aponevroză ce se inseră pe fascia gambieră propriu-zisă; din grosimea
muşchiului, se desprinde o bridă fibroasă ce se inseră pe calcaneu, paralelă
cu tendonul lui Achile; acţionează ca extensor al coapsei, propulsor,
cabrator, flexor al gambei şi tensor al fasciei gambiere;
semitendinos-este situat în spatele şi pe partea medială a bicepsului femural
(la cabaline, se prinde proximal pe spina sacrală şi tuberozitatea ischiatică;
la rumegătoare, se fixează pe tuberozitatea ischiatică); porţiunea
tendinoasă se lăţeşte şi se prinde pe creasta tibială; din tendon, se desprinde
o bridă fibroasă care ajunge până la calcaneu care, împreună cu cea a
muşchiului biceps femural se ţes şi formează tendonul intermediar care,
împreună cu tendonul lui Achile, contribuie la formarea corzii jaretului;
acţionează ca flexor al gambei, propulsor şi cabrator; semimembranos-este
situat oblic caudo-cranial, prezintă o extremitate simplă (la rumegătoare) ce
se inseră proximal pe tuberozitatea ischiatică; la cabaline, extremitatea
proximală este dublă şi se inseră pe marginea caudală a ligamentului sacro-
ischiatic; inserţia distală este pe condilul medial al femurului; acţionează ca
extensor al coapsei, propulsor şi cabrator.
> mediali-sunt reprezentaţi de muşchi dispuşi pe două straturi:
> superficial:
graţios-este un muşchi de formă lăţită ce se inseră fix pe simfiza ischio-
pubienă printr-o aponevroză comună cu a simetricului şi mobil-pe
ligamentul tibio-rotulian medial şi fascia gambieră propriu-zisă;
acţionează ca adductor al membrului şi tensor al fasciei gambiere;
croitor-este un muşchi alungit ce se inseră proximal pe fascia lombo-iliacă
şi distal pe ligamentul tibio-rotulian medial; acţionează ca adductor;
> profund:
pectineu-este situat sub muşchiul croitor, se inseră proximal pe marginea
anterioară şi faţa ventrală a pubisului şi distal pe faţa medială a
femurului, în jurul găurii vasculare; acţionează ca adductor al coapsei;
micul adductor-este un muşchi redus ca mărime ce se inseră pe faţa
ventrală a pubisului şi faţa caudală a femurului, la nivelul găurii
vasculare; acţionează ca adductor al coapsei;
marele adductor-este un muşchi lung format din 2 porţiuni (scurtă şi lungă) ce se
inseră proximal pe faşa ventrală a ischium-ului şi distal pe faţa poserioară şi pe
condilul medial al femurului; acţionează ca adductor al coapsei. Muşchii gambei-
sunt situaţi în jurul tibiei şi fibulei şi se sistematizează în:
> anteriori cu acţiune proximală-sunt reprezentaţi de:
tibial anterior-vine în contact cu faţa anterioară a tibiei, sub muşchiul
fibularul al III-lea, se inseră proximal pe fosa tibială, tuberozităţile laterală
şi cranială a tibiei şi distal, tendonul se bifurcă-unul se prinde pe metatars
şi celălalt-pe micul cuneiform; acţionează caflexor al metatarsului;
fibularul III-este reprezentat (la cal) numai printr-o porţiune tendinoasă;
la rumegătoare, este dezvoltat şi situat peste tibialul anterior; se inseră
proximal în fosa musculară cranială a femurului, prezintă un tendon distal
lăţit (la rumegătoare), bifid (la cal) şi se inseră pe cuboid şi tuberozitatea
proximală a metatarsului; acţionează ca flexor al metatarsului (la
rumegătoare şi în aparatul pasiv-la cabaline);
> anteriori cu acţiune distală-sunt reprezentaţi de:
extensor lung al degetelor piciorului-are o porţiune musculară cu aspect
fusiform ce se inseră proximal în fosa musculară cranială a femurului (la
cabaline); tendonul trece pe sub trei inele date de fascia gambieră,
pretarsiană şi premetatarsiană, se unesc în treimea mijlocie a metatarsului
cu tendonul lateral al degetelor piciorului şi se inseră pe eminenţa
piramidală a falangei a III-a; acţionează ca extensor ala falangelor;
extensor lateral al degetelor piciorului-este un muşchi cu aspect fusiform
ce se inseră proximal pe ligamentul femuro-tibial lateral şi fibulă; la
cabaline, tendonul se uneşte cu cel al muşchiului extensor lung al
piciorului în treimea mijlocie a metatarsului; la rumegătoare, este
denumit extensor al degetului IV; acţionează ca extensor al falangelor.
> posteriori cu acţiune proximală-sunt reprezentaţi de:
triceps sural-este reprezentat de o masă musculară voluminoasă situată în
planul superficial al muşchilor gambieri posteriori; este format din 3
muşchi (solear şi gemenii: lateral şi medial al gambei) ale căror tendoane
se unesc şi se inseră pe calcaneu; acţionează ca extensori ai metatarsului
şi propulsori;
> posteriori cu acţiune distală-sunt reprezentaţi de:
flexor superficial al degetelor piciorului-este format dintr-o porţiune
cărnoasă şi o puternică formaţiune fibroasă (la cabaline); se inseră
proximal în fosa plantară şi distal pe calcaneu şi pe marele burelet
glenoidian; acţionează ca flexor al falangelor;
flexor profund al degetelor piciorului-este cel mai dezvoltat muşchi al
regiunii, se inseră proximal pe faţa posterioară a tibiei, se prelungeşte cu
un tendon care, deasupra articulaţiei jaretului, se uneşte cu tendonul
tibialului posterior care, prin teaca mare post-sesamoidiană, în treimea
superioară a metatarsului, primeşte brida tarsiană şi se uneşte cu
tendonul flexorului lung al piciorului;
tibialposterior-este situat înapoia precedentului, se inseră proximal pe
tuberozitatea supero-laterală a tibiei; tendonul se uneşte cu cel al
felxorului lung al halucelui; flexor lung al degetelor piciorului-este un
muşchi cu aspect fusiform ce se inseră sub tars înapoia tuberozităţii
proximale laterale a tibiei; tendonul se uneşte sub tars cu tendonul
flexorului lung al halucelui; cei trei muşchi acţionează ca flexori ai
degetelor piciorului.
Muşchii autopodiului pelvin-sunt slab dezvoltaţi ca şi cei din regiunea similară a
membrului toracic. Un muşchi specific autopodiului pelvin este extensorul scurt
al degetelor piciorului.
2.3.4 Muşchii trunchiului
Muşchii trunchiului sunt complecşi şi se sistematizează în muşchii:
> episomei;
> toracali;
> axilari;
> abdominali.
♦ Muşchii episomei (sau ai spinării) se dispun în jurul coloanei vertebrale, în
regiunile dorsale, lombară şi costală, între vertebre şi coaste sau în spaţiul
intercostal, pe 4 straturi:
> în stratul I sunt muşchii:
trapez toracal-are formă triunghiulară, se inseră fix pe apofizele spinoase ale
grebănului şi pe aponevroza muşchiului marele lat dorsal şi mobil pe
tuberozitatea spinei scapulare; acţionează ca ridicător al spetei;
marele lat dorsal (latissimus dorsi)-are formă relativ triunghiulară, prezintă o
porţiune musculară inserată pe tuberculul rotund al humerusului; aponevroza
este întinsă şi se prinde pe apofizele spinoase dorsale (cu excepţia primelor
patru), pe fascia toraco-lombară şi creasta iliacă; acţionează ca flexor al
braţului când membrul este ridicat de pe sol şi propulsor când membrul este în
sprijin pe sol.
> în stratul II sunt muşchii:
romboid toracal-are formă dreptunghiulară şi este dublat, pe faţa medială, de o
lamă elastică cu rol de amortizor; se inseră fix pe vârful apofizelor spinoase ale
vertebrelor toracale III-VI şi mobil pe faţa internă a cartilajului suprascapular;
acţionează ca ridicător al spetei;
dinţat toracal dorsal-este redus, lăţit, situat la nivelul unghiului costal, acoperă
unghiul ilio-costal şi este alcătuit din porţiunile: musculară-cu fibrele orientate
oblic şi festonată pe marginea ventrală datorită inserţiilor pe coaste şi
aponevrotică-situată în prelungirea marginii dorsale; se inseră pe apofizele
spinoase dorsale şi lombare; acest muşchi prezintă 2 porţiuni, în raport cu
direcţia fibrelor: cranială-fibrele orientate oblic şi înapoi şi în jos ce se prind pe
marginea cranială a coastelor (la cabaline:5-12; la taurine:5-8; la ovine-lipseşte)
şi caudală-fibrele orientate oblic în jos şi înainte ce se inseră pe marginea
caudală a ultimelor coaste (la cabaline-8; la taurine: 7-8, la ovine: 5-7);
acţionează ca inspirator (porţiunea cranială) şi expirator (porţiunea caudală).
> în stratul III sunt muşchii:
ilio-costal toracal-este un muşchi subţire, lung, alcătuit din fascicule succesive
orientate dorso-ventral, caudo-cranial, situat în loja ventrală a muşchilor: dinţat
dorsal-stâng şi drept; primul fascicul se inseră pe creasta iliacă unde fuzionează
cu muşchiul ilio-spinal şi formează masa comună, apoi se inseră pe extremitatea
liberă a primelor apofize transverse lombare şi pe ultima coastă; fasciculul
următor celui de pe prima coastă sare peste 3-4 coaste şi se prinde pe o alta cu
ajutorul unui tendon; restul fasciculelor se comportă identic; ultimul tendon se
prinde pe apofiza transversă a ultimei vertebre cervicale; acţionează ca redresor
al coloanei vertebrale şi expirator auxiliar;
ilio-spinal-este format dintr-o serie de fascicule greu de individualizat dispuse în
jgheabul vertebro-costal, în loja dorsală a muşchilor seraţi dorsali fiind acoperit
de o fascie puternică; acţionează ca extensor şi redresor al coloanei vertebrale.
♦ Musculatura toracelui delimitează pereţii laterali şi planşeul cavităţii
toracice fiind reprezentată de:
intercostali-sunt situaţi în spaţiile dintre coaste atât în dreptul coastelor propriu-
zise cât şi în dreptul cartilajelor costale şi formează straturi de fibre musculare
aproape perpendiculare între ele;
transvers al coastelor-este reprezentat de un fascicul muscular aplatizat orientat oblic
ventro-caudal; începând de la prima coastă, trece peste feţele laterale ale coastelor a
II-a şi a III-a şi ajunge până la al IV-lea cartilaj costal; intervine în expiraţie;
transvers al toracelui-este un muşchi de formă triunghiulară situat în cavitatea
toracică deasupra sternului; fibrele musculare sunt orientate transversal de la
nivelul unui rafeu median până la cartilajele costale; intervine în expiraţie;
retractor al ultimei coaste-are originea pe extremitatea apofizelor transverse ale
primelor două vertebre lombare şi se inseră pe ultima coastă; acţionează ca expirator;
dinţat ventral toracal-intervine, împreună cu dinţatul ventral cervical, în
suspensia trunchiului între cele două membre toracice; prin intermediul unor
dinţături se inseră pe feţele laterale ale primelor coaste, se orientează spre
suprafaţa serată de pe faţa medială a spetei; pe faţa laterală prezintă o
aponevroză; acţionează ca basculator al spetei;
diafragmul-are aspect de cupolă musculo-aponevrotică a cărei convexitate
pătrunde în cavitatea toracică; separă cavitatea toracică de cavitatea
abdominală; porţiunea musculară este situată la periferie şi se prinde pe
primele vertebre lombare, faţa medială a hipocondrului şi apendicele xifoid al
sternului; porţiunea aponevrotică (sau centrul frenic) are o poziţie centrală;
muşchiul este perforat de trei orificii prin care trec: artera aortă,esofagul şi vena
cavă caudală; acţionează în inspiraţie.
♦ Musculatura axilară (sau pectorală) are rolul de a lega membrul anterior de
trunchi şi este dispusă pe două straturi:
> superficial:
pectoral descendent-este plasat în regiunea prepectorală, se inseră fix pe
manubriul sternal şi mobil pe creasta humerusului şi delimitează, împreună cu
muşchiul cleido-brahial, spaţiul delto-pectoral; acţionează ca adductor al
membrului anterior;
pectoral transvers-este un muşchi foarte lăţit şi cu fibrele musculare orientate
transversal; se inseră fix pe stern şi mobil-pe creasta humerusului (porţiunea
cranială) şi pe fascia antebrahială (porţiunea caudală); acţionează ca adductor
al membrului anterior şi tensor al fasciei antebrahiale.
> profund:
pectoral ascendent-este un muşchi de formă triunghiulară, se inseră cranial pe
tuberculii humerali şi caudal pe stern şi tunica abdominală; acţionează ca
adductor şi basculator al spetei şi propulsor (când inserţia este reversibilă);
pectoralprescapular (sau subclavicular)-se inseră fix pe faţa laterală a sternului
şi mobil pe fascia scapulară laterală; acţionează în propulsie (când membrul este
în sprijin pe sol); când inseţia pe stern este fixă, muşchiul acţionează ca
basculator al spetei şi tensor al fasciei scapulare laterale.
♦ Muşchii abdominali participă la formarea pereţilor cavităţii abdominale şi
se sistematizează topografic în:
>
inferiori-sunt reprezentaţi de 4 perechi de muşchi care formează
podeaua şi pereţii laterali ai cavităţii abdominale. Ei sunt:
> oblic extern al abdomenului - este un muşchi lat, format dintr-o porţiune
musculară situată pe faţa laterală a hipocondrului care se inseră pe coastele
asternale şi ultimele patru coaste sternale sub forma unor dinţături care se
angrenează cu dinţăturile muşchiului dinţat ventral şi se continuă cu o
porţiune aponevrotică intinsă de formă triunghiulară ce se ţese cu aponevroza
muşchiului oblic intern. Porţiunea aponevrotică participă la formarea liniei
albe. Acţionează ca expirator, flexor al coloanei vertebrale, susţinător al
masei intestinale, intervine în actul parturiţiei (la femele) şi/sau al defecării;
> muşchiul oblicul intern; reprezintă deschiderea traiectului inghinal în
cavitatea abdominală;
oblicul intern al abdomenului-este un muşchi lat de formă triunghiulară ce se
inseră pe unghiul extern al ilium-ului de unde iradiază mobil pe faţa internă a
ultimelor două coaste şi participă la formarea liniei albe;
> drept abdominal-este un muşchi poligastric ce se situează pe faţa ventrală,
între aponevrozele muşchiului oblicul intern şi transversul abdominal; se
inseră pe faţa ventrală a sternului, cartilajele ultimelor coaste sternale şi
primele coaste asternale, linia albă,marginea anterioară a pubisului şi
tendonul prepubian; acţionează ca expirator şi flexor al coloanei vertebrale;
transversul abdominal-este un muşchi lat ce prezintă o porţiune musculară ce
se inseră dorsal pe faţa internă a hipocondrului (prin dinţăturile ce se
angrenează cu dinţăturile muşchiului diafragm) şi o aponevroză largă ce
delimitează linia albă; acţionează în comun cu muşchii oblici;
> superiori-sunt acoperiţi, la exterior, de fascia lombo-iliacă, situaţi pe
plafonul cavităţii abdominale, pe două straturi (superficial şi profund)
şi sunt reprezentaţi de muşchii:
> psoas mic-este un muşchi cu aspect semipenat situat în apropierea liniei de
simetrie; se inseră pe corpul ultimelor trei vertebre toracale şi pe toate
vertebrele lombare; porţiunea tendinoasă se inseră caudal pe tuberculul
psoatic; acţionează ca flexor al coloanei vertebrale lombare;
> psoas mare-este un muşchi situat pe partea laterală a muşchiului psoas mic
dar este mai voluminos; se inseră pe corpul şi apofizele transverse ale
ultimelor două vertebre toracale şi ale primelor cinci vertebre lombare;
porţiunea tendinoasă trece printre cele două porţiuni ale muşchiului iliac şi se
inseră pe trochanter; acţionează ca flexor şi rotator în afară al coapsei;
> iliac-este un muşchi situat în fosa iliacă internă; este formată din două
porţiuni: medială (se inseră pe creasta ileo-pectinee şi trochanterul mic) şi
laterală (se inseră pe faţa inferioară a unghiului extern al ilium-ului şi pe
articulaţia sacro-iliacă; acţionează în comun cu muşchiul psoasul mare;
> pătrat al lombelor-este un muşchi cu aspect fasciculat, foarte turtit, situat sub
apofizele transverse lombare în direcţie oblică, dinapoi spre dinainte;
acţionează ca înclinător lateral al coloanei vertebrale.
> episomei;
> toracali;
> axilari;
> abdominali.
♦ Muşchii episomei (sau ai spinării) se dispun în jurul coloanei vertebrale, în
regiunile dorsale, lombară şi costală, între vertebre şi coaste sau în spaţiul
intercostal, pe 4 straturi:
> în stratul I sunt muşchii:
trapez toracal-are formă triunghiulară, se inseră fix pe apofizele spinoase ale
grebănului şi pe aponevroza muşchiului marele lat dorsal şi mobil pe
tuberozitatea spinei scapulare; acţionează ca ridicător al spetei;
marele lat dorsal (latissimus dorsi)-are formă relativ triunghiulară, prezintă o
porţiune musculară inserată pe tuberculul rotund al humerusului; aponevroza
este întinsă şi se prinde pe apofizele spinoase dorsale (cu excepţia primelor
patru), pe fascia toraco-lombară şi creasta iliacă; acţionează ca flexor al
braţului când membrul este ridicat de pe sol şi propulsor când membrul este în
sprijin pe sol.
> în stratul II sunt muşchii:
romboid toracal-are formă dreptunghiulară şi este dublat, pe faţa medială, de o
lamă elastică cu rol de amortizor; se inseră fix pe vârful apofizelor spinoase ale
vertebrelor toracale III-VI şi mobil pe faţa internă a cartilajului suprascapular;
acţionează ca ridicător al spetei;
dinţat toracal dorsal-este redus, lăţit, situat la nivelul unghiului costal, acoperă
unghiul ilio-costal şi este alcătuit din porţiunile: musculară-cu fibrele orientate
oblic şi festonată pe marginea ventrală datorită inserţiilor pe coaste şi
aponevrotică-situată în prelungirea marginii dorsale; se inseră pe apofizele
spinoase dorsale şi lombare; acest muşchi prezintă 2 porţiuni, în raport cu
direcţia fibrelor: cranială-fibrele orientate oblic şi înapoi şi în jos ce se prind pe
marginea cranială a coastelor (la cabaline:5-12; la taurine:5-8; la ovine-lipseşte)
şi caudală-fibrele orientate oblic în jos şi înainte ce se inseră pe marginea
caudală a ultimelor coaste (la cabaline-8; la taurine: 7-8, la ovine: 5-7);
acţionează ca inspirator (porţiunea cranială) şi expirator (porţiunea caudală).
> în stratul III sunt muşchii:
ilio-costal toracal-este un muşchi subţire, lung, alcătuit din fascicule succesive
orientate dorso-ventral, caudo-cranial, situat în loja ventrală a muşchilor: dinţat
dorsal-stâng şi drept; primul fascicul se inseră pe creasta iliacă unde fuzionează
cu muşchiul ilio-spinal şi formează masa comună, apoi se inseră pe extremitatea
liberă a primelor apofize transverse lombare şi pe ultima coastă; fasciculul
următor celui de pe prima coastă sare peste 3-4 coaste şi se prinde pe o alta cu
ajutorul unui tendon; restul fasciculelor se comportă identic; ultimul tendon se
prinde pe apofiza transversă a ultimei vertebre cervicale; acţionează ca redresor
al coloanei vertebrale şi expirator auxiliar;
ilio-spinal-este format dintr-o serie de fascicule greu de individualizat dispuse în
jgheabul vertebro-costal, în loja dorsală a muşchilor seraţi dorsali fiind acoperit
de o fascie puternică; acţionează ca extensor şi redresor al coloanei vertebrale.
♦ Musculatura toracelui delimitează pereţii laterali şi planşeul cavităţii
toracice fiind reprezentată de:
intercostali-sunt situaţi în spaţiile dintre coaste atât în dreptul coastelor propriu-
zise cât şi în dreptul cartilajelor costale şi formează straturi de fibre musculare
aproape perpendiculare între ele;
transvers al coastelor-este reprezentat de un fascicul muscular aplatizat orientat oblic
ventro-caudal; începând de la prima coastă, trece peste feţele laterale ale coastelor a
II-a şi a III-a şi ajunge până la al IV-lea cartilaj costal; intervine în expiraţie;
transvers al toracelui-este un muşchi de formă triunghiulară situat în cavitatea
toracică deasupra sternului; fibrele musculare sunt orientate transversal de la
nivelul unui rafeu median până la cartilajele costale; intervine în expiraţie;
retractor al ultimei coaste-are originea pe extremitatea apofizelor transverse ale
primelor două vertebre lombare şi se inseră pe ultima coastă; acţionează ca expirator;
dinţat ventral toracal-intervine, împreună cu dinţatul ventral cervical, în
suspensia trunchiului între cele două membre toracice; prin intermediul unor
dinţături se inseră pe feţele laterale ale primelor coaste, se orientează spre
suprafaţa serată de pe faţa medială a spetei; pe faţa laterală prezintă o
aponevroză; acţionează ca basculator al spetei;
diafragmul-are aspect de cupolă musculo-aponevrotică a cărei convexitate
pătrunde în cavitatea toracică; separă cavitatea toracică de cavitatea
abdominală; porţiunea musculară este situată la periferie şi se prinde pe
primele vertebre lombare, faţa medială a hipocondrului şi apendicele xifoid al
sternului; porţiunea aponevrotică (sau centrul frenic) are o poziţie centrală;
muşchiul este perforat de trei orificii prin care trec: artera aortă,esofagul şi vena
cavă caudală; acţionează în inspiraţie.
♦ Musculatura axilară (sau pectorală) are rolul de a lega membrul anterior de
trunchi şi este dispusă pe două straturi:
> superficial:
pectoral descendent-este plasat în regiunea prepectorală, se inseră fix pe
manubriul sternal şi mobil pe creasta humerusului şi delimitează, împreună cu
muşchiul cleido-brahial, spaţiul delto-pectoral; acţionează ca adductor al
membrului anterior;
pectoral transvers-este un muşchi foarte lăţit şi cu fibrele musculare orientate
transversal; se inseră fix pe stern şi mobil-pe creasta humerusului (porţiunea
cranială) şi pe fascia antebrahială (porţiunea caudală); acţionează ca adductor
al membrului anterior şi tensor al fasciei antebrahiale.
> profund:
pectoral ascendent-este un muşchi de formă triunghiulară, se inseră cranial pe
tuberculii humerali şi caudal pe stern şi tunica abdominală; acţionează ca
adductor şi basculator al spetei şi propulsor (când inserţia este reversibilă);
pectoralprescapular (sau subclavicular)-se inseră fix pe faţa laterală a sternului
şi mobil pe fascia scapulară laterală; acţionează în propulsie (când membrul este
în sprijin pe sol); când inseţia pe stern este fixă, muşchiul acţionează ca
basculator al spetei şi tensor al fasciei scapulare laterale.
♦ Muşchii abdominali participă la formarea pereţilor cavităţii abdominale şi
se sistematizează topografic în:
>
inferiori-sunt reprezentaţi de 4 perechi de muşchi care formează
podeaua şi pereţii laterali ai cavităţii abdominale. Ei sunt:
> oblic extern al abdomenului - este un muşchi lat, format dintr-o porţiune
musculară situată pe faţa laterală a hipocondrului care se inseră pe coastele
asternale şi ultimele patru coaste sternale sub forma unor dinţături care se
angrenează cu dinţăturile muşchiului dinţat ventral şi se continuă cu o
porţiune aponevrotică intinsă de formă triunghiulară ce se ţese cu aponevroza
muşchiului oblic intern. Porţiunea aponevrotică participă la formarea liniei
albe. Acţionează ca expirator, flexor al coloanei vertebrale, susţinător al
masei intestinale, intervine în actul parturiţiei (la femele) şi/sau al defecării;
> muşchiul oblicul intern; reprezintă deschiderea traiectului inghinal în
cavitatea abdominală;
oblicul intern al abdomenului-este un muşchi lat de formă triunghiulară ce se
inseră pe unghiul extern al ilium-ului de unde iradiază mobil pe faţa internă a
ultimelor două coaste şi participă la formarea liniei albe;
> drept abdominal-este un muşchi poligastric ce se situează pe faţa ventrală,
între aponevrozele muşchiului oblicul intern şi transversul abdominal; se
inseră pe faţa ventrală a sternului, cartilajele ultimelor coaste sternale şi
primele coaste asternale, linia albă,marginea anterioară a pubisului şi
tendonul prepubian; acţionează ca expirator şi flexor al coloanei vertebrale;
transversul abdominal-este un muşchi lat ce prezintă o porţiune musculară ce
se inseră dorsal pe faţa internă a hipocondrului (prin dinţăturile ce se
angrenează cu dinţăturile muşchiului diafragm) şi o aponevroză largă ce
delimitează linia albă; acţionează în comun cu muşchii oblici;
> superiori-sunt acoperiţi, la exterior, de fascia lombo-iliacă, situaţi pe
plafonul cavităţii abdominale, pe două straturi (superficial şi profund)
şi sunt reprezentaţi de muşchii:
> psoas mic-este un muşchi cu aspect semipenat situat în apropierea liniei de
simetrie; se inseră pe corpul ultimelor trei vertebre toracale şi pe toate
vertebrele lombare; porţiunea tendinoasă se inseră caudal pe tuberculul
psoatic; acţionează ca flexor al coloanei vertebrale lombare;
> psoas mare-este un muşchi situat pe partea laterală a muşchiului psoas mic
dar este mai voluminos; se inseră pe corpul şi apofizele transverse ale
ultimelor două vertebre toracale şi ale primelor cinci vertebre lombare;
porţiunea tendinoasă trece printre cele două porţiuni ale muşchiului iliac şi se
inseră pe trochanter; acţionează ca flexor şi rotator în afară al coapsei;
> iliac-este un muşchi situat în fosa iliacă internă; este formată din două
porţiuni: medială (se inseră pe creasta ileo-pectinee şi trochanterul mic) şi
laterală (se inseră pe faţa inferioară a unghiului extern al ilium-ului şi pe
articulaţia sacro-iliacă; acţionează în comun cu muşchiul psoasul mare;
> pătrat al lombelor-este un muşchi cu aspect fasciculat, foarte turtit, situat sub
apofizele transverse lombare în direcţie oblică, dinapoi spre dinainte;
acţionează ca înclinător lateral al coloanei vertebrale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)